Vise în rimă, de Stejărel IONESCU

sărutul

culegem cuvinte
din ramuri de somn,
din moartea
care cerne
o altă viaţă,
asfinţitul îl răsărim
în zborul cocorilor
şi reluăm
ultimul sărut al mării
în sfinţenia pământului.

întunericul întunecimii

se înalţă crucile cimitirului,
satana întunecat
i-a adâncurile în spate,
curvele mărşăluiesc
prin flăcări şi smoală
şi mestecă pământul 
cu gheana iadului,
ţipăt lung
pentru o lacrimă neplânsă,
unei mame i se fură nou-născutul
şi aruncat în hăuri,
flăcările îl mistuie,
pe străzi
prin ninsori
mai pâlpâie
inimile celor întorşi întru moarte
când sunt călcaţi cu moartea pe moarte,
nu mai există decăt o singură viaţă
şi pământul se sfârşeşte,
apele fierb, bolborosesc,