S-aburcă turnul neștiinței
Din groapă, iar la cer
Făgașul drag al neputinței
E testament impus prin ser
De unde-am fost ca altădată
De râsul plânsului sughit
Cadența toată, iarăși spartă
Se duce-n totul, mit cu mit
Speranța nu mai este fată
Printre geloși, ce ne-au rănit
Lumina poartă înc-o pată
Sfârșitului de bun venit
La hramul morților se tace
Venirea Mirelui așteaptă
Catedre multe, goale și opace
Prin rai livada-i coaptă
Ajungem rudele pierdute
Dormind p-același palier
Toți câinii sunt pupați pe frunte
Copiii de bani mărunti și mici
Apocalipsa nu mai doare
E o poveste din SF-ul trist
Taxiul plimbă un fascist

23 01 2022