Autor: © Ionuț ȚENE
Foto: © Ionuț Țene (Arhiva personală), Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.
Agata ® 1994 – 2024 ; Format Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Literatura poloneză s-a preocupat încă din zorii nașterii sale să surprindă artistic viața valahilor gorali din Munții Tatra. Mai ales în perioada romantică, atunci când reîntoarcerea simbolică la valorile și tradițiile poporului simplu și muncitor devine un laitmotiv artistic. Unul dintre promotorii romantismului literar polonez a fost Wojciech Romuald Bogusławski. Acesta a fost chiar fondatorul dramaturgiei poloneze. Scriitorul s-a născut pe 9 aprilie 1757, la Glinno, lîngă Poznań devenind de tânăr un actor, regizor de teatru, dramaturg, pedagog, traducător și cântăreț de operă. El provenea din nobilimea mică, fiind fiul notarului funciar Leopold Bogusławski și al Annei Teresa născută Linowska. Între anii 1762 și 1770 a studiat în Varșovia. Între anii 1783 și 1784 a fost directorul trupei „Actorii naționali” în Varșovia. A devenit dramaturgul de renume al Iluminismului polonez, ce a reprezentat o perioadă de renaștere culturală influențată în mare măsură de scriitori francezi precum Voltaire și Rousseau. În 1785, la Vilnius, a format un teatru care a prezentat spectacole în Polonia, Galiția și în guberniile de vest ale Rusiei. Această experiență a contribuit la constituirea Teatrului național polonez. Din 1789, revenit în Varșovia și a condus din nou trupa „Actorii naționali”, punând în scenă opere ale dramaturgilor străini (W. Shakespeare, Molière, Beaumarchais, G. E. Lessing), polonezi (J. Niemcewicz), precum și piese proprii („Henryk VI na łowach” – Henric al VI-lea la vânătoare), 1792) și altele. W. Bogusławski a fost și întemeietor al Teatrului de operă polonez. A jucat și a cântat în opere cu dăruire și talent. Piesa ”Presupusul miracol sau Cracovieni și goralii”, care este un vodevil cu muzică de Jan Stefani pe un libret de Wojciech Bogusławski, s-a jucat prima dată duminică, 1 martie 1794, la Teatrul Național din Varșovia. Piesa a fost considerată prima operă națională, conform regizorului modern Leon Schiller. Datorită lui Schiller (și aranjamentelor sale), vodevilul a revenit definitiv în repertoriul operei naționale poloneze în secolul XX. În 1811 Wojciech Romuald Bogusławski a organizat prima Școală de Teatru din Polonia. El i-a scris și un manual, „Dramaturgia sau știința artei dramaturgiei”. În 1814 i-a predat întreprinderea lui Ludwik Osiński, dar a rămas în continuare asociat cu teatrul. Inițial a cântat cu propria trupă la Teatrul Național, ulterior și pe alte scene, inclusiv: la Vilnius. Spre sfârșitul vieții sale a scris și publicat „Istoria Teatrului Național” și, de asemenea, a adunat și publicat „Operele sale dramatice”. Ultima sa apariție pe scenă a fost în 1827. Moare în 1829 la frumoasa vârsă, pentru epoca sa, de 73 de ani.

Vodevilul în patru acte despre viața valahilor gorali a fascinat publicul polonez la 1794, o vreme când Polonia se zbătea să supraviețuiască între Rusia și Imperiul Habsburgic. Poporul polonez își pierdea statul, iar cultura era o formă de afirmare identitară. Acțiunea piesei are loc în moara și hanul de lângă o mănăstire catolică, care s-au păstrat până în zilele noastre – aparținând ordinului cistercian din Mogiła. Pe vremea când W. Bogusławski studia la Școlile Nowodworski, din Mogiła, lângă Cracovia, de două ori pe an se ținea un târg bisericesc, la care participau în număr mare atât locuitorii din zona Cracoviei, cât și locuitorii din zona muntoasă. W. Bogusławski ar putut să fi cunoscut acest loc și pentru că Mogiła era situată pe drumul spre Kościelnik, unde la acea vreme locuiau rudele sale de partea mamei, familia Linowski. În prezent, ambele orașe sunt situate în Nowa Huta, unde W. Bogusławski și vodevilul său sunt comemorate de monumente de for urbane. Premiera operei a avut loc cu patru săptămâni înainte de depunerea jurământului lui Kościuszko, eroul național al Poloniei. Acesta a adunat elitele Poloniei dinaintea celei de-a treia împărțiri – ofițeri ruși și polonezi, nobilime și orășeni bogați, precum și magnați și alte persoane puternice. Decorațiunile au fost pregătite de Antoni Smuglewicz. Pe lângă cântăreții celebri ai Teatrului Național, însuși Wojciech Bogusławski a cântat în această operă aplaudată de public.

Libretul operei se bazează pe ipotezele tipice ale operei clasiciste târzii (cum ar fi în ”Flautul magic” de Mozart și ”Șarlatanul” de Kurpiński ). Vodevilul a fost pierdut peste câțiva ani și a fost redescoperit abia în 1929 de regizorul Leon Schiller. El a numit-o „opera națională poloneză”. Având în vedere situația politică tensionată dinaintea celei de-a treia împărțiri a Poloniei, textul apare cunoscătorilor de teatru contemporan ca o capodoperă a aluziei. Libretul conține piese de moralitate care ascund elemente tipice independenței. De exemplu, Wawrzyniec spune în partea vorbită:

„Trăiește liber, – înmulțește-te roditor,
Fie ca tu să-ți vezi strănepoții,
Fie ca tu, din învățătura pseudo-perversă de astăzi,
Departe – să poți da naștere unui trib decent.
Cultivă-ți pământul cu sudoare,
Ea este mama ta, ea te va hrăni;
Nu fi fals cu nimeni,
Iubește-ți întotdeauna aproapele,
Nu-i îndepărta pe săraci de la ușa ta.
Împărtășește-ți averea cu un aproape vrednic
și trăiește cu oameni buni prin exemplu,
Și Dumnezeu, văzându-te vrednic, îți va acorda zile de libertate.”

Părțile corale conțin cuvintele „Libertate” și „Integritate”. Apare totodată toposul „ospitalității slave” și nobila „dragoste de a se mulțumi cu puțin” (mai ales în aria morală „Nu cei bogați ne dau nouă”). Povestea miracolului a fost probabil preluată din piesa germană ”Der Bettelstudent, oder das Donnerwetter” de Paul Weidmann. În cele din urmă, poveștile de dragoste amintesc și de piesa ”Don Giovanni” de Mozart . Viața goralilor a reprezentant o coordonată literar-istroică a renașterii culturale poloneze. Paradoxal viața unor valahi din Carpații Păduroși a devenit o constantă a rezistenței și independenței poporului polonez împotriva imperiilor habsburgic și țarist.

Piesa „Cud Mniemany, czyli Krakowiacy i Górale” („Presupusul miracol sau Cracovienii și Goralii”) de Wojciech Bogusławski, cu muzica compusă de Jan Stefani, reprezintă un moment crucial în istoria teatrului polonez. Premiera sa, pe 1 martie 1794, la Teatrul Național din Varșovia, cu doar câteva săptămâni înainte de insurecția lui Kościuszko, a transformat-o într-un simbol al identității naționale și al speranței într-o perioadă de turbulențe politice acute. Considerată prima operă națională poloneză, „Presupusul miracol sau Cracovienii și Goralii” explorează teme precum identitatea culturală, patriotismul, diferențele sociale și reconcilierea, într-un context plin de aluzii politice subtile. Piesa este structurată în trei acte, fiecare act fiind împărțit în mai multe scene. Acțiunea se desfășoară într-un sat pitoresc de lângă Cracovia, Mogiła, (care azi este o zonă metropolitană a marelui oraș polonez) și gravitează în jurul unor relații complicate și a unui conflict aparent insolubil între două comunități: locuitorii din Cracovia și muntenii (górali). Două comunități învecinate și aflate într-un conflict imagologic și de mentalități.

Actul I introduce personajele principale și ne prezintă conflictul central. Stach, un tânăr localnic, este îndrăgostit de Basia, fiica unui morar, dar Dorota, mama vitregă a acesteia, o forțează să se căsătorească cu Bryndas, un muntean bogat. Motivul conflictului pentru avere este clasic în epocă. Scenele inițiale stabilesc tonul comic și satiric al piesei, evidențiind diferențele de limbaj, obiceiuri și mentalitate dintre cele două comunități. În Actul II se complică și mai mult situația. Apar personaje noi, precum Bardos, un student sărac dar inteligent, care se oferă să ajute cuplul îndrăgostit. Intriga se intensifică pe măsură ce Dorota își urmărește propriile scopuri, încercând să-l seducă pe Stach. Disputele dintre orășeni și munteni se acutizează, culminând cu o confruntare directă. Dar Actul III aduce rezolvarea conflictului. Bardos, prin inteligența și umorul său, reușește să manipuleze situația, folosind un dispozitiv electric (o aluzie la progresul științific) pentru a înfricoșa și a reconcilia cele două comunități. Dorota este demascată, iar Stach și Basia sunt în cele din urmă lăsați să se căsătorească. Piesa se încheie cu un cor final, care promovează armonia, loialitatea și patriotismul. Identitatea națională și culturală sunt repere ale renașterii poloneze într-un moment de răscruce. Valahii gorali sunt exemplu de afirmare și păstrare a identității printre elitele poloneze din Cracovia. Piesa explorează complexitatea identității poloneze într-o perioadă de divizare politică, dar recunoaște și vigoarea goralilor, care sunt adevărații păstrători ai memoriei locale. Prin contrastul dintre orășeni și munteni, Bogusławski evidențiază diversitatea culturală a Poloniei, dar și necesitatea unității și a unui sentiment comun de apartenență. Limbajul, muzica și costumele tradiționale joacă un rol important în definirea identităților culturale regionale. Patriotismul respiră estetic și vibrant din piesă. Lectura operei transmite un sentiment patriotic puternic. Subtextul politic al piesei, reprezentat prin conflictul dintre comunități și rezolvarea pașnică a acestuia, fapt ce încurajează la solidaritate națională în fața amenințărilor externe. Referințele subtile la evenimentele politice contemporane au rezonat puternic cu publicul vremii. Diferențele sociale și reconcilierea sunt apanajul societăților tradiționale bine ierarhizate și organizate cutumiar. Piesa satirizează prejudecățile sociale și culturale, evidențiind absurditatea conflictelor bazate pe diferențe superficiale. Esența vieții este afirmarea binelui comun prin sentimentul patriotic. Reconcilierea dintre orășeni și munteni, mediată de Bardos, simbolizează posibilitatea depășirii diviziunilor și a construirii unei societăți mai armonioase.

Lumea rurală versus lumea urbană este o nouă paradigmă a modernizării Poloniei în debutul modernității. Piesa prezintă o imagine idealizată a vieții rurale, în contrast cu intrigile și corupția din orașe. Satul Mogiła devine astfel un spațiu al autenticității reale, al loialității și al valorilor tradiționale. Rolul educației și al rațiunii fiind o constantă a emancipării social-economice. Bardos, personajul iluminist prin excelență, personifică astfel puterea educației și a rațiunii în depășirea prejudecăților și în promovarea progresului social. Utilizarea „științei” (dispozitivul electric) pentru a manipula și a educa comunitatea este simbolică pentru ideile iluministe despre importanța cunoașterii. Piesa de teatru a avut în epocă un impact profund asupra culturii poloneze în zorii romantismului. A fost considerată o operă națională încă de la premiera sa și a contribuit la formarea identității poloneze moderne. Piesa a servit drept inspirație pentru generații de artiști și a fost adaptată în numeroase forme de artă, inclusiv teatru, operă și film. Succesul piesei nu s-a datorat doar mesajului său patriotic, ci și abordării sale inovatoare. Bogusławski a combinat elemente comice, satirice și muzicale într-un mod original, creând o operă populară și accesibilă pentru toate straturile sociale. Deși opera a fost pierdută pentru mult timp și redescoperită abia în 1929, „Cud Mniemany, czyli Krakowiacy i Górale” și-a recăpătat statutul de capodoperă a culturii poloneze. Reprezentațiile sale contemporane continuă să rezoneze și azi cu publicul, amintind de importanța valorilor naționale, a toleranței și a reconcilierii. Opera lui Wojciech Bogusławski este mult mai mult decât o piesă de teatru. Este un manifest cultural și politic, o expresie a speranței și a unității într-o perioadă critică din istoria Poloniei. Prin personajele sale memorabile, structura inovatoare și abordarea ingenioasă a temelor majore, piesa este simbol al identității naționale și un testament al puterii artei de a inspira și de a educa. Redescoperirea și reaprecierea sa în secolul al XX-lea confirmă relevanța sa continuă și contribuția sa esențială la patrimoniul cultural polonez și la cel al valahilor gorali. Viața idilică a muntenilor din Tatra reprezintă referința unui mod de viață ancestral și pastoral cu influențe puternice regionale ale transhumanței din zona românească a crestelor Carpaților. Opera nu face o referire etnică asupra muntenilor gorali, dar reiese din trama piesei originaritatea și diferența muntenilor față de orășenii polonezi. De reținut pentru noi este faptul că prima piesă de teatru poloneză se referă la comunitatea valahilor gorali, care a inspirat literatura poloneză. La 1794 goralii erau un motiv de inspirație literară. Piesa este o ”Mioriță” gorală din literatura poloneză.

Ionuț Țene