Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    ZĂPADA DE-APOI

    ZĂPADA DE-APOI
    SENZAŢIA STRANIE CĂ EŞTI MEREU URMĂRIT : că te afli pe linia de ochire ce trece prin cătarea ghinionului; că nu poţi face niciun pas fără ca el să nu fie undeva consemnat, indiferent unde te-ar duce acel pas!
    Să nu poţi deschide gura , fără a nu simţi junghiul regretului : mai bine tăceam!
    Oricum, „filosofii ” din jurul tău te-au şi catalogat : DOAMNELOR ŞI DOMNILOR, DIO ESTE DEJA UN OM PIERDUT! NU-L MAI CĂUTAŢI ÎN LUMEA ASTA!
    …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
    Ninge nonstop. Dio nu mai reuşeşte să menţină cărările practicabile printre nămeţii din jurul casei. Albul îngheţat potopeşte totul : locuinţele şi conştiinţa oamenilor. Impracticabile.
    Cenuşiul uman a dispărut după cortina iernii. Spectacolul zăpezii se esenţializează până la suferinţă. O suferinţă pură, de dragul suferinţei. Fără obiect şi fără subiect.
    LUMEA  REDUSĂ LA INDIVID. INDIVIDUL  EXTRAPOLÂNDU-ŞI NAIVITATEA PRIMORDIALĂ.
    Dio îşi simte tâmplele vibrând lângă umbra lui Dumnezeu. Lacrimile încep să-i curgă nu din ochi, ci din urechi: lumea îi pare un geamăt infinit.
    Îşi şterge cu mănuşile îngheţate sudoarea. Coşmarul alb închide universul în monotonia infinită a tăcerii primordiale.
    Taci şi îngheţi.

    Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (102)



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5