Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

ZECE ÎNTREBĂRI PENTRU … ADRIAN ARDEŢ

Manole,,GeorgePrimit  pentru publicare: 24 aug.2016
Autor: Georgică MANOLE, redactor șef al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 24 aug. 2016
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

ZECE  ÎNTREBĂRI  PENTRU … ADRIAN  ARDEŢ


„pentru noi, românii, Basarabia reprezintă piatra de temelie a realizării statului unitar român”

 

Georgică Manole: Sunteţi directorul Muzeului Etnografic şi al Regimentului de Graniţă  din Caransebeş. De ce ar trebui să vizităm neapărat acest muzeu?

Adrian Ardeţ: Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş îşi are sediul în cazarma Ardetaustriacă a fostului regiment Româno Bănăţean nr. 13, construită în anul 1735. Acest regiment a inclus 11 companii din 94 de comune româneşti aflate la graniţa cu Imperiul Otoman. Din rândurile românilor s-au ridicat 25 de generali care au absolvit Academia Militară Tereziană Wiener Neustadt (Austria), înfiinţată pe 14 decembrie 1751 din iniţiativa împărătesei Maria Terezia.

G.M.: Prezentaţi-ne, dintr-o perspectivă istorică, zona în care se află Muzeul din Caransebeş.

A.A.: Zona în care se află Muzeul din Caransebeş reprezintă leagănul civilizaţiei româneşti, fără nici o modestie. Aici s-au confruntat armatele lui Decebal cu cele ale lui Traian, aici au stat de veghe la frontiere românii pentru apărarea creştinătăţii avându-l în frunte pe Iancu de Hunedoara sau Pavel Cneazul. Tot în această zonă, la 1 Decembrie 1918, cea mai numeroasă delegaţie de români, avându-l în frunte pe Episcopul Miron Cristea, spune „DA” unirii cu Patria Mamă.

G.M.: Cu ani în urmă, imediat ce aţi terminat studiile superioare, a trebuit să predaţi câţiva ani într-o comună din judeţul Botoşani. Cum a fost intersecţia cu acest topos?

A.A.: Cu ani în urmă, mai precis în 1986, am fost repartizat ca absolvent al Universităţii „Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca, în satul Borolea, comuna Hăneşti, judeţul Botoşani. Nu a fost uşor, mai ales că veneam dintr-o altă zonă istorică, dar am întâlnit oameni minunaţi, locuri mirifice care m-au format ca om şi ca intelectual. Perioada în care am activat ca tânăr profesor la  Hăneşti m-a marcat, având în vedere locurile pitoreşti din judeţul Botoşani, unde pot spune că am avut şansa să pot călca pe urmele celor mai mari personalităţi ale poporului român.

G.M.: V-am remarcat o anumită sensibilitate pentru arheologie şi, din această perspectivă, coordonaţi şi cercetările arheologice la Băile Herculane. Ce informaţii noi au adus aceste cercetări pentru istoria locală şi naţională?

A.A.: La Băile Herculane am avut şansa de a descoperi, pentru prima dată după 300 de ani,  urme ale romanilor, reprezentate prin patru bazine termale asemănătoare cu cele de la Pamukkale (Turcia), Civitavecchia (Italia) sau Germisara (România). Diferenţa dintre acestea o reprezintă extinderea acestora la Herculane, cât şi măreţia lor.

G.M.: Care este importanţa descoperirii ruinelor din localitatea Zăvoi, judeţul Caraş-Severin?

A.A.: Comuna Zăvoi se află amplasată între Caransebeş şi Sarmizegetusa. Aici, încă din 1784, sunt menţionate urmele unei fortificaţii de pământ cu dimensiunile de 450 x 450 m. La  cca. 350-400 m este de această fortificaţie, lângă cimitirul satului, am avut şansa să descopăr o vilă romană pe care am datat-o la începutul secolului al II-lea, datorită unei ştampile pe o cărămidă ce menţionează numele oficinei primului guvernator al Provinciei Dacia, cărămizi descoperite şi la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

G.M.: Aveţi calitatea de cercetător ştiinţific şi titlul de doctor în istorie. Eu ştiu şi titlul tezei, dar vă las pe dumneavoastră să faceţi o scurtă prezentare a ei.

A.A.: În anul 1998 mi-am susţinut teza de doctorat la Universitatea „Babeş – Bolyai” din

Cluj-Napoca, cu titlul „Amforele din Dacia Romană”. Acest subiect l-am abordat încă din timpul stagiaturii de la Hăneşti când, pot spune că, m-am „întâlnit” cu amforele romane care au ajuns până la Botoşani.  Datorită acestei lucrări, pe care am publicat-o în anul 2006, am avut şansa să cunosc lumea  mediteraneană, locuri şi oameni de la Oceanul Atlantic la Marea Neagră.

G.M.: De pe poziţia de cadru didactic universitar, aţi fost şi sunteţi într-o permanentă comunicare cu studenţii.

A.A.: Pe lângă activitatea desfăşurată la muzeu, m-am dedicat şi formării de noi generaţii în

cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Litere, Teologie şi Istorie. Aici este o şcoală nouă de istorie, formată după 1990, unde am predat la generaţii deosebite, care s-au format în ultimii ani şi care au participat pe şantierele arheologice de la Tibiscum, Zăvoi sau Băile Herculane. O parte lucrează azi în muzee, institute şi chiar universităţi.

G.M.: Credeţi într-o viitoare reunire a Basarabiei cu România?

A.A.: Pentru noi, românii, Basarabia reprezintă piatra de temelie a realizării statului unitar român. Mersul firesc al lucrurilor trebuie finalizat cu trecerea acestui teritoriu românesc la România, unde îi este locul şi unde se poate dezvolta.

G.M.: Cum vedeţi atitudinea decidenţilor faţă de predarea istoriei în învăţământul preuniversitar?

A.A.: Neglijarea studierii istoriei, din ultimii ani, are repercusiuni grave asupra dezvoltării tinerei generaţii. Toate nerealizările societăţii româneşti sunt scuzate de autorităţi prin diferite modalităţi, neglijându-se în totalitate adevărul. Din punctul meu de vedere, pentru a avea un popor educat, care să reprezinte societatea românească în confruntarea cu popoarele Europei, trebuie acordată atenţie maximă şcolii, studiului şi promovării adevăratelor valori româneşti.

G.M.: Spre ce alt şantier  se va îndrepta arheologul Adrian Ardeţ?

A.A.: Pentru moment îmi doresc ca la Tibiscum să pot realiza un Parc Arheologic la nivelul celor de la Carnuntum (Austria), Viminacium (Serbia) sau Aquintum (Ungaria). Împreună cu o echipă internaţională vom încerca să cunoaştem o parte din trecutul nostru aşa cum se prezintă în Serbia, mai precis în fosta Dioceză a Daciei, fondată de către Constantin cel Mare în secolul al IV-lea.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 27 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5