Primit  pentru publicare: 24 aug.2016
Autor: Georgică MANOLE, redactor șef al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 24 aug. 2016
Editor: Ion ISTRATE

ZECE  ÎNTREBĂRI  PENTRU … ADRIAN  ARDEŢ

„pentru noi, românii, Basarabia reprezintă piatra de temelie a realizării statului unitar român”

Georgică Manole: Sunteţi directorul Muzeului Etnografic şi al Regimentului de Graniţă  din Caransebeş. De ce ar trebui să vizităm neapărat acest muzeu?

Adrian Ardeţ: Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş îşi are sediul în cazarma austriacă a fostului regiment Româno Bănăţean nr. 13, construită în anul 1735. Acest regiment a inclus 11 companii din 94 de comune româneşti aflate la graniţa cu Imperiul Otoman. Din rândurile românilor s-au ridicat 25 de generali care au absolvit Academia Militară Tereziană Wiener Neustadt (Austria), înfiinţată pe 14 decembrie 1751 din iniţiativa împărătesei Maria Terezia.

G.M.: Prezentaţi-ne, dintr-o perspectivă istorică, zona în care se află Muzeul din Caransebeş.

A.A.: Zona în care se află Muzeul din Caransebeş reprezintă leagănul civilizaţiei româneşti, fără nici o modestie. Aici s-au confruntat armatele lui Decebal cu cele ale lui Traian, aici au stat de veghe la frontiere românii pentru apărarea creştinătăţii avându-l în frunte pe Iancu de Hunedoara sau Pavel Cneazul. Tot în această zonă, la 1 Decembrie 1918, cea mai numeroasă delegaţie de români, avându-l în frunte pe Episcopul Miron Cristea, spune „DA” unirii cu Patria Mamă.

G.M.: Cu ani în urmă, imediat ce aţi terminat studiile superioare, a trebuit să predaţi câţiva ani într-o comună din judeţul Botoşani. Cum a fost intersecţia cu acest topos?

A.A.: Cu ani în urmă, mai precis în 1986, am fost repartizat ca absolvent al Universităţii „Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca, în satul Borolea, comuna Hăneşti, judeţul Botoşani. Nu a fost uşor, mai ales că veneam dintr-o altă zonă istorică, dar am întâlnit oameni minunaţi, locuri mirifice care m-au format ca om şi ca intelectual. Perioada în care am activat ca tânăr profesor la  Hăneşti m-a marcat, având în vedere locurile pitoreşti din judeţul Botoşani, unde pot spune că am avut şansa să pot călca pe urmele celor mai mari personalităţi ale poporului român.

G.M.: V-am remarcat o anumită sensibilitate pentru arheologie şi, din această perspectivă, coordonaţi şi cercetările arheologice la Băile Herculane. Ce informaţii noi au adus aceste cercetări pentru istoria locală şi naţională?

A.A.: La Băile Herculane am avut şansa de a descoperi, pentru prima dată după 300 de ani,  urme ale romanilor, reprezentate prin patru bazine termale asemănătoare cu cele de la Pamukkale (Turcia), Civitavecchia (Italia) sau Germisara (România). Diferenţa dintre acestea o reprezintă extinderea acestora la Herculane, cât şi măreţia lor.

G.M.: Care este importanţa descoperirii ruinelor din localitatea Zăvoi, judeţul Caraş-Severin?

A.A.: Comuna Zăvoi se află amplasată între Caransebeş şi Sarmizegetusa. Aici, încă din 1784, sunt menţionate urmele unei fortificaţii de pământ cu dimensiunile de 450 x 450 m. La  cca. 350-400 m este de această fortificaţie, lângă cimitirul satului, am avut şansa să descopăr o vilă romană pe care am datat-o la începutul secolului al II-lea, datorită unei ştampile pe o cărămidă ce menţionează numele oficinei primului guvernator al Provinciei Dacia, cărămizi descoperite şi la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

G.M.: Aveţi calitatea de cercetător ştiinţific şi titlul de doctor în istorie. Eu ştiu şi titlul tezei, dar vă las pe dumneavoastră să faceţi o scurtă prezentare a ei.

A.A.: În anul 1998 mi-am susţinut teza de doctorat la Universitatea „Babeş – Bolyai” din

Cluj-Napoca, cu titlul „Amforele din Dacia Romană”. Acest subiect l-am abordat încă din timpul stagiaturii de la Hăneşti când, pot spune că, m-am „întâlnit” cu amforele romane care au ajuns până la Botoşani.  Datorită acestei lucrări, pe care am publicat-o în anul 2006, am avut şansa să cunosc lumea  mediteraneană, locuri şi oameni de la Oceanul Atlantic la Marea Neagră.

G.M.: De pe poziţia de cadru didactic universitar, aţi fost şi sunteţi într-o permanentă comunicare cu studenţii.

A.A.: Pe lângă activitatea desfăşurată la muzeu, m-am dedicat şi formării de noi generaţii în

cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Litere, Teologie şi Istorie. Aici este o şcoală nouă de istorie, formată după 1990, unde am predat la generaţii deosebite, care s-au format în ultimii ani şi care au participat pe şantierele arheologice de la Tibiscum, Zăvoi sau Băile Herculane. O parte lucrează azi în muzee, institute şi chiar universităţi.

G.M.: Credeţi într-o viitoare reunire a Basarabiei cu România?

A.A.: Pentru noi, românii, Basarabia reprezintă piatra de temelie a realizării statului unitar român. Mersul firesc al lucrurilor trebuie finalizat cu trecerea acestui teritoriu românesc la România, unde îi este locul şi unde se poate dezvolta.

G.M.: Cum vedeţi atitudinea decidenţilor faţă de predarea istoriei în învăţământul preuniversitar?

A.A.: Neglijarea studierii istoriei, din ultimii ani, are repercusiuni grave asupra dezvoltării tinerei generaţii. Toate nerealizările societăţii româneşti sunt scuzate de autorităţi prin diferite modalităţi, neglijându-se în totalitate adevărul. Din punctul meu de vedere, pentru a avea un popor educat, care să reprezinte societatea românească în confruntarea cu popoarele Europei, trebuie acordată atenţie maximă şcolii, studiului şi promovării adevăratelor valori româneşti.

G.M.: Spre ce alt şantier  se va îndrepta arheologul Adrian Ardeţ?

A.A.: Pentru moment îmi doresc ca la Tibiscum să pot realiza un Parc Arheologic la nivelul celor de la Carnuntum (Austria), Viminacium (Serbia) sau Aquintum (Ungaria). Împreună cu o echipă internaţională vom încerca să cunoaştem o parte din trecutul nostru aşa cum se prezintă în Serbia, mai precis în fosta Dioceză a Daciei, fondată de către Constantin cel Mare în secolul al IV-lea.