Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Zi de iarnă… și alte poezii de Liviu Tanasă

    Zi de iarnă

    Zăpadă e afară şi totul e pustiu
    Pe câmpuri şi pe dealuri, pe cerul azuriu.
    Din albul de zăpadă, din norii fumegând,
    Se vede-n depărtare o casă luminând.

    Sub zarea cenuşie cernită de ninsori,
    Vedeam odată lanul şi-ntinderea cu flori
    Şi caii ce năvalnic pe dealuri alergau
    Pe care timp atuncea şi apele plângeau.

    De Anul Nou

    Sus pe deal, la humărie
    A venit iarna târzie.
    A venit cu trena-i albă,
    Moş Crăciun cu „flori” în salbă.
    Câinii schiaună sub ladă,
    Adunând colaci în coadă,
    Anul Nou la geamuri bate,
    Lumea banii îşi socoate.
    A venit iarna târzie
    Sus pe deal la humărie.
    Nea Chitică, popă-n sat
    Doar pe ţuică a jurat.
    Azi e plin paharul, iată
    Vorba bună, fă-o lată.
    Vântu-i şuieră în plete,
    Nea Chitică, pe-ndelete
    Stângu-n aer, dreptu-n cer,
    Dinţii clănţăne de ger.
    A venit iarna târzie
    Sus pe deal la humărie.

    Mâţa

    Aţi văzut vreodat-o Mâţă
    Cu o gheară încurcată
    Într-un ghem ca o şuviţă?
    Îl întinde-l desfăşoară,
    Îl aruncă şi-l doboară.
    Ca să-i cadă … tot în gheară.

    -Vai, sărmanul ghem de aţă,
    Cel întreg şi plin de viaţă,
    S-a rostogolit de frică,
    Până-n gură la pisică.

    S-a măcinat sub tălpi zăpada

    S-a măcinat sub tălpi zăpada
    Nisipul alb, în aripe de fluturi.
    Acuma scârţâie, îşi cântă serenada,
    Ca primul fulg, căzut la începuturi.

    Ce rost mai are-acum să se topească
    Înfrigurată-n sufletele noastre?
    I-a fost atâta dat ca să trăiască,
    Pân ce s-or naşte florile din glastră.

    Cântă şi plouă şi ninge

    Căntă şi plouă şi ninge
    Bijuterii muzicale.
    În ritmul duios al baladei
    Suspinul se prelinge la vale.

    Cântă şi plouă şi ninge
    Amalgamate culori.
    În tabloul jilav al naturii,
    Noi suntem purtaţi de ninsori.

    Cântă şi plouă şi ninge
    Elogiu poeziei.
    În focul, roşietică pară, secată
    De apele magiei.

    Tu eşti
    Tu eşti busola care mă porţi
    Spre ţărmuri luminate şi ferme
    Tu eşti lumina sfântă din torţi
    Cea caldă cu visuri eterne.

    Cu gândul împletit-am eu gânduri
    De visuri o viaţ-am secat
    Tu eşti învelişul de scânduri
    Ce ani în şir am purtat.

    Supremă corabie dusă de vânt
    Pluteşti pe o apă de visuri
    Din unda cea verde îngere sfânt
    Cufundă-te-odată-n abisuri.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5