Primit pentru publicare: 16 ian. 2017
Autor: Ion N. OPREA
Publicat: 16 ian. 2017
Editor: Ion ISTRATE
Niciodată invitată la Festivalul “George Enescu”. A făcu trei concerte la București, nu știe nici azi ce s-a făcut cu banii încasați. Un super-mega-talent – George Petean, știu românii ce voce are, asemănătoare cu a baritonului Nicolae Herlea?! Speră Angela la un concert în România? Numai dacă prietenii îi construiesc o sală în aer liber?! Față de profesioniștii străini, ai noștri cântă pe gratis! Strigătul Angelei Gheorghiu: “Fraților, chiar nu realizm că toți suntem de vină? Trezirea!”
-Celebrarea a 25 de ani de carieră muzicală, în seria “Recitaluri complete” Wamer Classics lansează pe 20 ianuarie o Cutie cu 7CD-uri, concertele artistei Angela Gheorghiu, iar la Londra –prima sa biografie, la București…(?) –
Angela Gheorghiu, născută la 7 septembrie 1965 în Adjud-Vrancea-România, în familia Burlacu, este o soprană română, una dintre cele mai renumite cântărețe de operă din lume. A debutat în 1992 la Royal Opera Housse din Londra, cu rolul Zerlina, în Don Giovanni, urmată de Mimi din Boema de Giacomo Puccini, apoi în Adina la Opera de Stat din Viena și la Opera din Hamburg. În 1993 a debutat la Metropolitan Opera în Boema. La Royal Opera Housse (Covent Garden) a triumfat în Traviata, dirijată de Sir Georg Solti, în 1994, spectacol pentru care, ca să poată fi transmis în direct au fost anulate programele de la BBC.
În 1999 a cântat la redeschiderea Royal Opera Housse a Teatrului Malibran din Veneția (mai 2001), și a Operei din Valencia în prezența Reginei Sofia a Spaniei (octombrie 2005), a participat la spectacolul care a însemnat în iunie 2002 Jubileul Reginei Elisabeta a II-a…
În decembrie 2010, Angelei Gheorghiu i s-a acoradat titlul onorific Doctor Honoric Causa din partea Universității de Artă din Iași și Steaua României, cea mai înaltă decorație conferită de Președintele României, în octombrie 2012 – decorația regală “Nihil Sine Deo” din partea Majestății Sale Regele Mihai I – pentru promovarea valorilor românești peste hotare.
Este posesoarea titlului de “Artista Anului” în 2001 și 2010 la Premiile Classical Brit.
Am citit în Cotidianul.ro articolul scris de Anca Dobrescu, publicat joi, 29 decembrie 2016, m-a impresionat nu doar strigătul-avertsment a marei artiste Angela Gheorghiu, Fraților, chiar nu realizăm că toți suntem de vină? Trezirea!, și am să îl reiau, spre cunoștință publică, începând cu redarea comentariilor, toate din aceeași zi: “Un dialog superb și câteva adevăruri triste despre realitatea românească în care piramida valorilor este întoarsă cu vârful în jos”, scrie cineva care semnează Gheorghe Ocneanu; “Angela Gheorghiu, un om de cultură, trebuie să fie ea Ministru al Culturii sau Ambasador al Culturii, dar din 90, GDS-ul lui Brucan, împiedică Cultura Rămână să se manifeste, promovând prin ICR, Anticultura. Cum să nu ai încă o Mare Sală de Concerte în București, când se fură sute de milioane de euro, de toți neaveniții de primari manealiști ca Halaicu, Lis, Băsescu, Oprescu. Să vedem dacă doamna Firea va fi altfel, va construi Sala de Spectacol, o Mare Sală de Sport Polivalentă, va trebui să o consulte pe Marea Angela Gheorghiu, pe Alina Cojocaru, iar la viitorul Festival „George Enescu”, să fie invitată de onoare Angela Gheorghiu, dar și Alina Cojocaru cu partenerul ei. Să fie plătiți și marii artiști români, ca cei străini, dacă au aceeași valoare”, semnează o… Dacia. „Felicitări pentru articol! Despre un asemenea mare artist se vorbește în România odată-n an, în schimb de Alinuțe, Nuțici, Raluci și alți matracuci e plină masmedia!”, e de părere un…Radu Humor. „Înainte am citit articolul scris de Ilie Șerbănescu, Trist. Acum citesc interviul cu Angela Gheorghiu. Ce blestem pe țara asta!”, scrie Delia.
Și, acum, dialogurile, Anca Dobrescu întreabă, Angela Gheorghiu răspunde și comentează, noi cititorii urmărim de ce acestă întrebare cu strigăt a marei artiste – „Fraților, chiar nu vedem că toți suntem de vină? Trezirea!” Dialogurile cu Angela Gheorghiu care, ni se spune, are deja o agendă de lucru plină pe anul 2017: Adriana Lecouverur, la Covent Garden, în februarie, cu o serie de reprezentații. Și pe urmă, la Tetro Colon din Buenes Aires, același spectacol, patru reprezentații, în martie. În aprilie va susține un concert special la Dubai Opera Housse și la National Concart Hall Taipei, în Traviata. În luna mai, Tosca la Viena!
În 2017, ni se aduce aminte, artista va celebra debutul său la Royal Opera Housse Garden, 25 de ani de tumult și elogii, din ce în ce mai răsunătoare, în toată lumea, pentru una dintre cele mai puternice personalități feminine ale anului liric, opera Superstarul Angela Gheorghiu.
– Mi-au dat lacrimile. Am avut nevoie să ies din sală. A fost uluitoare. Poate să facă orice, recunoștea maestrul Sir Georg Solti în timpul repetițiilor de la Traviata din 1994, postul BBC a fost nevoit să-și modifice grila de programe ca să introducă pe post Traviata cu Angela Ghiorghiu.
Acestea sunt locurile – și altele – din toată lumea unde a performat românca noastră, născută la Adjud, județul Vrancea, la New York, Londra, Paris, Salzburg, Berlin, Tokyo, Roma, Seul, și nu numai, la Veneția, Atena, Monte Carlo, Chicago, Philadelphia (cu Philadelphia Orchestre), Sao Paulo, Los Angeles, Lisabona, Valencia, Palermo, Balbecr, Amsterdam, Kuala Lumpur, Zurich, Viena, Salzburg, Madrid, Barcelona, Valencia, Praga, Montreal, Moscova,Taipe, San Juan, Lyubiana.
Sunt zece ani de la primul său recital la Scala din Milano. 2006 a fost anul în care a deschis și Festivalul de Film de la Cannes. Și tot în acel an a interpretat pentru prima dată Tosca, într-o producție creată de Royal Opera Housse, special pentru a o aduce pe scenă pe Angela Gheorghiu.
Onorată, își aduce aminte demult avea 18 ani, era în primul an la Confesiunile Iosif Sava, într-una din seratele televizate, maestrul i-a prevăzut concertele care aveau să urmeze la Metropolitan Oprea din New York.
Se confesează Angela Gheorghiu – anul acesta se împlinesc 25 de ani de la debutul său la Royal Opera Housse. „N-am debutat pe scene de-acasă. Eu n-am avut un debut la Opera Română. Pentru un artist ca mine, care vine dintr-o nație unde nu e susținut în niciunfel, niciodată – oricare dintre colegii mei, spanioli, germani, francezi, americani, ruși, sunt însoțiți în permanență, cu continuitate, de critici, de oameni de cultură din țările lor, eu n-am avut niciodată lângă mine un jurnalist alături – eu am avut de împlinit și acest al doilea rol, să-i spun: puneam singură întrebări, cărora le dădeam și răspunsurile. Nu am avut nicio susținere”.
În seria „Recitaluri Complete”, Wamer Classics va lansa pe 20 ianuarie 2017 o cutie conținând 7 CD-uri cu întegistrări ale concertelor Angelei Gheorghiu, celebrînd cei 25 de ani de la debutul sopranei la Royal Opera Housse Covent Garden.
Tot în 2017 va apărea la Londra biografia Angelei Gheorghiu.
-Păstrați amintiri de la prima apariți pe scena de la Covent Garden?, întreabă Anca Dobrescu.
-Cum să nu? Pentru toate aceste amintiri în 2017 voi publica o carte biografică. Partenerul editorial este o editură britanică, prima mea carte va apărea la Londra.
– Un medic povestea cât de dificil i-a fost să aibă un bilet la un concert pe care l-ați avut relativ recent, la Toronto… i se amintește.
-Când este programată o singură reprezentație, se întâmplă așa. Locurile în sală se epuizează imediat. Și e o întreagă muncă atunci. Rămân la teatru după spectacol cel puțin un timp egal cu al concertului efectiv. Pentru că oamenii vin la cabină, vor să-mi vorbească, povestim împreună. Și chiar îmi amintesc de acel concert. Era 2 noaptea și eu nu ieșisem încă.
-Tot acest medic spunea că a fost surprins să descopere că sunteți româncă. Nu cunoștea detaliul acesta.
-Într-un anumit nivel al repartiției, de multe ori… aparții tuturor, ești al tuturor. Dar eu am grijă, de fiecare dată și merg acolo, la rădăcină, la detaliu, spun mereu că sunt din Adjud.
-Cuceriți pe oriunde treceți… spectatori și profesioniști…
-Am venit de nicăieri, dintr-o țară mică, fără nimic altceva, niciun “adaos”, fiind la fel ca ceilalți colegi ai mei, abordând situațiile exact ca ei și la același nivel și de atâția ani, pe propria mea forță. Și sunt și un fel de „oaie neagră”, adică singura din lume care refuză regiile urâte, de spectacol. Simt compasiune pentru Alina Cojocaru și John Kobborg.
-Ce numiți o regie urâtă?
-Înseamnă o regie hidoasă, urâtă. Chiar de curând am primit o așa zisă-invitație, la Opera Română și m-am simțit chiar ofensată, bineînțeles de directoarea Operei – n-o cunosc, e o fostă balerină, e director interimar. A venit împreună cu Andrei Șerban, care mă cunoaște de-o viață, m-au invitat să cânt într-o operetă montată de Andrei Șerban, hidoasă, oribilă, sinistră,, eu, acolo, deși, el știe că eu nu accept așa ceva. Și totuși au încercat să mă invite. Și toată această situație, în colaborare cu Opera din Iași. În condițiile în care erau deja plini de răni și de povești cei de aici. Mă refer la soliștii Operii Române, angajați aici, de balerinii Operei Române și la scandalul care i-a cuprins pe Alina Cojocaru și pe John Kobborg, . Ar fi avut nevoie de un avocat, să nu vină în România în contact cu un om care are probleme cu legea. Ar fi avut nevoie de contracte încheiate solid, cu profesioniști. Ar fi bine să revină amândoi în România, să depășească acel episod. În lume, pe scenele teatrelor de Operă, sunt artiști de talent. Mare nevoie avem aici, la București, de cineva care să înțeleagă pe cine să invite și sub ce formă. Nu este respect, iar colegii mei continuă să nu fie respectați. De fiecare dată, un român nu va fi plătit ca un străin.
-Lucrurile sunt altfel în ceea ce privește Festivalul „George Enescu”?
-N-am fost invitată la vreo ediție a acestui festival.
-Avem nevoie de o sală adecvată pentru muzică. Manageriatul nostru cultural este un motiv pentru care lucrurile nu se așează cum ne dorim toți?
-Educația, școala și oamenii care administrează cultura, chiar și cei din Parlamentul României au de înțeles că e un subiect aparte, care are mare nevoie de profesioniști. Și în acest domeniu sunt atât de multe elemente pe care dacă nu le cunoști, nu faci față, faci gafă după gafă. Inclusiv legislația e greșită. Nu a venit nimeni, România nu a solicitat pe nimeni cu experiență să răspândească informația necesară, cunoașterea detaliilor acestui domeniu, inclusiv cum se construiește un teatru specific. Aștept să pun prima cărămidă unui Centru al artelor, de care este mare nevoie. Vin aici Zubin Mehta și Tony Pappano și îmi spun: “Angela, fă ceva! Cum să cântăm cu orchestrele acestea minunate într-o sală cu microfoane?” Noi nu avem o sală. Ateneul Român este o „bombonieră”. Chemăm filarmonici imense în sala cu microfoane. Avem un gol imens administrativ și profesional. Au rămas aceleași figuri, administrând nevoile „ARTEXIM”. Fondurile sunt gestionate de un responsabil cu același nume. Este tragic, după părerea mea. Depă.o soluție?
-Există, desigur, soluții, când începem să conștientizăm. Cum am schimbat un președinte, am sunat și i-am transmis: „Te rog să mă chemi oricând”. Niciunul nu m-a chemat, pentru că este o realitate, când nu există oameni care să fi ținut pasul cu evoluțiile din lume. Oamenii au nevoie să învețe, să fie antrenați. Mă refer la organizatori. Despre Festivalul George Enescu, am un e-mail care reprezintă jocurile vieții mele. Festivalul Enescu este un fake, adică o farsă.S-a mințit mult în străinătate. Ceea ce se vinde în afară despre Festivalul Enescu nu este adevărat… Voi face la un moment dat toate precizările…
-Și propriile experiențe de concert aici?
-Mi se pun întrebări în legătură cu Românii și eu spun că nu sunt implicată de loc în nicio organizare. Am făcut trei concerte. Despre concertul de la Teatrul Național – invitația am acceptat-o din considerație față de Ion Caramitru, nu am solicitat vreun onorariu, sper că banii au fost folosiți pentru acele scopuri care au fost amintite. Nu am vreo informație ulterioară. Niciun mesaj. Am organizat și un concert pentru suportul tinerilor care au avut de suferit după acel concert organizat în Clubul Colectiv. Am rugat pe toată lumea, oricine mi-a solicitat atunci vreo invitație, să plătească intrarea, să putem aduna fonduri pentru sărmanii copii. Am un prieten apropiat al cărui fiu încă nu-și poate mișca degetele…Am făcut apel tuturor, inclusiv Președintelui și Casei Regale, prietenilor din străinătate, să doneze prin acele bilete de intrare. M-am oprit pentru acest concert dintr-un turneu între New York și Moscova. O bună parte din suma strânsă, banii care au venit printr-o agenție de bilete, aproximativ 60.000 de euro, au dispărut. Este țara nimănui. Andreea Marin a intentat proces, l-a câștigat și, cu toate acestea, banii nu au fost recuperați. Eu am scris SMS-uri și președintelui Johannis și premierului Cioloș, să soluționăm acest aspect: „Vă rog frumos, știu că nu vă ocupați cu așa ceva, dar puteți direcționa mesajele spre cei care ar putea soluționa”. Eu nu știu ce să mai cred. Mă depășește. Nu mă exprim în românește? Am făcut o glumă, cu tristețe, desigur. O situație absurdă. „Fraților, chiar nu realizați că toți suntem de vină? Trezirea!”
-Găsesc tulburător că discuția noastră se întâmplă de o vreme și încă n-am reușit să vorbim despre spectacolele și concertele pe care le susțineți.
-Asta este. Dar e împovărător ce se petrece și mă apasă. Anul acesta am înregistrat un disc cu o muzică sublimă. Am făcut cele mai frumoase arii. Ceva nou, cu totul inedit. Doar Enrico Caruso a mai înregistrat așa ceva, în anii 20, și am căutat să pun și ce se așteaptă de la mine, ariile cele mai cunoscute. Am înregistrat din nou și „Vissi D-arte”, „Tosca”, cu această ocazie pentru că Warner a pierdut drepturile între timp.
-Când va fi gata?
-Anul următor. Pentru că, și acest proiect are nevoie de timpul lui: înregistrări, promovare, fotografii. Dar e încheiat. Gata! E pus în bancă.
-Aici?
-Aici am produs eu însămi două discuri cu colinde românești unul și celălalt cu colinde străine, orchestrate și înregistrate în România. Și mai am un gând, să înregistrez, pentru că văd că nimeni nu realizează că avem una din cele mai frumoase voci de bariton care a fost vreodată, de același nivel cum este și Nicolae Herlea. Și omul face carieră – Doamne, a făcut și Nicolae Herlea, dar acesta face o adevărată carieră: îl cheamă George Petean, are o voce senzațională și vreau să fac un disc cu el. Știți, ce voce are? Pe mine mă răscolește, e ceva… Un super-mega-talent.
-Ce șanse sunt să ne vedem curând, într-un concert, aici?
Doar dacă așa, cu prietenii ne hotărâm să creeze o sală în aer liber și prietenii mei aduc sunetiști, lumini, scenă… orchestră. Din punctul de vedere al muzicienilor de la Ateneul Român, de la Operă, toți artiștii din România, doar la un semn și reacționează. Aceste aspecte mă motivează pe mine cel mai mult. Îmi spun tot timpul: când mă duc printre ei, simt, așa, o iubire sinceră, frumoasă. Când sunt printre ei, am acel râsu-plânsul. Consider că nu sunt puși în valoare. Domnilor, oamenii aceștia de ani de zile fac stagiunile, țin totul și, de ani de zile, cât durează o carieră, cântă aproape pe gratis. Când nivelul de performanță, de măiestrie este același, diferențele financiare față de colegii lor din lume sunt uriașe. În Franța, mai ales, spun des că nu doar cei care au trăit acolo, românii de acolo, sunt mari. Sunt atâția oameni, la fel de valoroși, sau mai valoroși, care din anumite motive au ales să trăiască aici. Am ajuns după ani să înțeleg toate lucrurile acestea.
Joi, 29 decembrie 2016 Anca Dobrescu
A consemnat și a redat textul întocmai, Ion N. Oprea
14 ianuarie 2017
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania