Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

MIHAI EMINESCU ÎN AMINTIREA BOTOŞĂNENILOR. ANDRONIC ŢĂRANU

MIHAI EMINESCU ÎN AMINTIREA BOTOŞĂNENILOR
ANDRONIC ŢĂRANU

 Andronic Ţăranu (1852-1930) a fost fiul unui armean, Mihail A. Ţăranu, îmbogăţit prin negustorie şi arendarea moşiilor. Fiul său Andronic a urmat cursurile Şcolii Primare de Băieţi Armene, aflate în curtea bisericii „Sf. Maria”, unde şi astăzi se află un caiet de teme de-al său, şi apoi cursurile Liceului Laurian, în 1871. Rămas orfan de la zece ani a fost crescut de un unchi, Săndulache, care s-a împotrivit ca Andronic să cânte la vioară şi să picteze. Cu toată împotrivirea unchiului său, el urmează la Iaşi, Belle-Artele şi a luat lecţii la Conservator cu Eduard Caudella. Cu toate acestea el nu a profesat în aceste două meserii şi a preferat să muncească ca funcţionar la poşta din Botoşani.

Andronic Ţăranu a fost un mare animator cultural al Botoşaniului, mai ales în viaţa muzicală, a compus 200 piese muzicale lăsate în manuscrise, cunoscute şi apreciate de George Enescu. A avut o prezenţă vie în cultura botoşăneană, numărându-se printre fondatorii şi animatorii Societăţii Muzicale ,,Armonia”, apărută în 1883 şi condusă de Al. Saint- Georges şi de Mihail Posluşnicu. În anul 1903, A. Ţăranu a prezentat pe scena teatrului ,,Petrache Cristea”, cântând la vioară celebra Ciocârlie.

Andronic Ţăranu a fost un talentat publicist, colaborând la Curierul Român condus de Ioniţă Bădescu şi la Revista Moldovei. În Revista Moldovei nr.2-4 din 1924, scrie articolul ,,Cum l-am cunoscut pe Mihai Eminescu”, în care vorbeşte despre o agapă cu poetul şi Toma Micheriu din 1872.

Taranu,IosubA murit în anul 1930 la vârsta de 80 de ani, fiind înmormântat le cimitirul Eternitatea.

 Andronic Ţăranu (1852-1930)  

În vara anului 1872, în luna iulie, Eminescu îl întâlneşte pe Andronic Ţăranu la Botoşani. Dar, e foarte probabil, ca Eminescu să-l fi cunoscut pe Andronic încă de când era copil, din perioada când venea la verii săi, Mavrodin, când a fost elev la Gimnaziul din Botoşani, fiind cam de aceeaşi vârstă, sau când a lucrat la tribunal, în calitate de copist.

Eminescu era în vacanţa de vară a anului 1872, după ce venise de la Viena şi trebuia să se întâlnească seara la o petrecere cu Toma Micheriu şi sora acestuia Nataliţa, la hotelul Moldova. Eminescu, ştiind că Andronic cânta la vioară, îl invită şi pe el la această petrecere. Andronic era necăjit şi se plânge lui Eminescu că deprindea greu manevrarea telegrafului de la poştă, unde era angajat, dar în cele din urmă acceptă invitaţia.

Andronic Ţăranu povesteşte mai târziu, în evocarea „Întâmplări”, cum s-au distrat toţi patru la restaurantul hotelului, de la orele 8 seara până dimineaţa. Aşa după cum îşi aminteşte Andronic: „Poetul îşi declama poeziile cu ochii săi aţintiţi spre Nataliţa, pe care o sor­bea cu privirile sale, căci, drept vorbind mi-a mărturisit că-i era foarte dragă”.

Într-un târziu, Eminescu începe să recite poezii umoristice şi „decoltate”, dovadă că se cam cherchelise, iar Nataliţa îl stimula şi nu se jena deloc.

Andronic Ţăranu se mai întâlneşte cu Mihai Eminescu în luna iulie 1887, când, bolnav fiind, locuia la Harieta într-o căsuţă mică aflată în ograda căpitanului Iordăchescu de pe strada Sf. Nicolae la nr. 8. Andronic locuia şi el pe aceeaşi stradă, erau chiar vecini, dar „ştiindu-l bolnav, şi sora sa Hanrietta infirmă, n-aveam curajul să-l vizitez”.

Andronic Ţăranu îl întâlneşte pe poet în plină vară, îmbrăcat în palton şi galoşi, bolnav şi posomorât. Cu greu îşi aminteşte de che­ful făcut împreună: „Da, da, da, îmi reamintesc, e mult d-atunci”. Po­etul mergea la poştă să expedieze o recomandată Corneliei Emilian din Iaşi. „Sărmanul Eminescu, mult l-am compătimit, şi l-aş fi aju­tat cu ceva, dar nici eu nu eram mai mult decât un elev telegrafist, plă­tit cu una sută şaizeci de lei pe lună!“ spune Andronic care-l însoţeşte până la poştă.

În anul 1887, fostul prieten al poetului, Andronic Ţăranu, se întâlneşte într-una din zile cu o doamnă, ca­re-l roagă să-i arate locuinţa poetului, pe care doreşte să-l vadă:

Am condus pe doamna până la locuinţa poetului, iar la despărţire mi-am luat îndrăzneala şi am întrebat-o:
– Mă rog, doamnă, cu cine am onoarea?
– Eu sînt Veronica Micle…”
(Andronic Ţăranu- Întâmplări)

           Aceasta este încă o dovadă că Veronica Micle venea destul de des la Botoşani, la fiica sa şi cu aceste ocazii îl vizita şi pe Eminescu, care locuia în apropiere.

         Armeanul Andronic Ţăranu a fost unul dintre botoşănenii care l-au cunoscut pe Eminescu şi care ne-a lăsat informaţii scrise despre acesta, din perioada tinereţii şi bolii poetului.

Ing. Nicolae Iosub



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 39 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    …Deosebit articol!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5