Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

121 ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Mihai Eminescu -,,Genialul botoşănean uitat de botoşăneni” -O dezonorantă sintagmă-

121 ani de la moartea lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu -,,Genialul botoşănean uitat de botoşăneni”
-O dezonorantă sintagmă-

Autor, Ionel BEJENARIU

În 1929, la 40 de ani de la moartea poetului, Constantin Ioan Mighiu, decan al Baroului Botoşani, publica la Tipografia B. Saidman – Botoşani o lucrare cu titlul de mai sus.
Eram, ca şi acum, în prag de 15 iunie. Departe de a-şi propune abordarea complexei problematici eminesciene – ,,pentru care tomuri n-ajung” – autorul scrie cartea amintită din acelaşi resort de simţire şi de datorie, rămas actual – ce fac botoşănenii pentru Eminescu?
De la constatarea – ,,Sfârşim al patrulea deceniu de la moartea glorioasei noastre naţionale şi, nimeni nu se mişcă, nimic nu se face. Nimic. Absolut nimic.” (s.a.) …la firescul semnal de trezire – ,,Botoşănenilor! a uita deapururea – şi din ce în ce mai viguros-pe genialul concetăţean Mihail Eminescu; care-n slava olimpului mondial, a ridicat numele de român. Ce sărăcie umilitoare suferim! …Intelectualitate botoşăneană, unde eşti?”
Indiferenţa vechilor oficialităţi locale, contemporane cu ultimii ani de viaţă ai poetului, afişată ,,din senina lor înălţime” n-avea cum să fie cum ar fi trebuit -, o lecţie – ,,Poetul e prea mare pentru judeţ, deci ar trebui să-l ajute ţara. Judeţul are nevoie de căzărmi şi prin urmare ar fi incorect să se ajute poetul. S-ar crea un precedent, deoarece acordându-i-se acest ajutor ar putea pretinde şi alte persoane” (Botoşani, 14 iunie, 1887).
Poetul însuşi, îngrozit de putregaiul social al vremii sale, devenit singur, tot mai singur, opina, poetic – ,,Ah! De câte ori voita-am/Ca să spânzur lira-n cui/Şi un capăt poeziei/Şi pustiului să pui” (Singurătate, 1877).
Că, o viaţă, a purtat o blestemată cunună de spini, că nimeni nu i-a smuls-o, este un fapt de netăgăduit. Mai grav este că o mai poartă, la atâta timp după moarte. Cum să nu exclami -,,Ce somn lung a cuprins toată România, pitită în subsolurile dezgustătorului materialism şi, cât de ruşinos doarme bogatul district local!”
Constantin Mighiu, cel care scria în 1929, în pragul celei de-a 40 a comemorări a morţii poetului, făcu şi un ,,inventar” al memoriei posterităţii – ,,Mausoleul? O-ngrăditură simplă de fier, un tei, o piatră ordinară, repede înăduşită cu buruieni. Atâta. Ce mai poftiţi? Şi de-atunci… uitarea. Bronzul este destinat puzderiei politicienilor nescriitori, nu scriitorilor nepoliticieni”.
Corect, Mighiu, merge şi la cauze. Care cauze se pierd în starea societăţii româneşti însăşi. Remediul? – Vorbele lui Caragiale – ,,Fiecare cetăţean va lua câte o leafă bună, toţi într-o egalitate. Eu pareexemplu voi primi-o, pe lângă pensie, vezi bine. Pensia e başoa, o am după legea a veche, e dreptul meu”.
,,Timpul şi-a urmat implacabila-i curgere. La ,,inventarul” făcut de C. Mighiu în 1929, s-ar mai putea adăuga unele, altele. Fi-vor oare în stare să dea măsura cuvenitei cinstiri a marelui poet al Neamului, datorate de generaţii de generaţii, de noi toţi?
Departe de a duce până în vremurile României şi Botoşanilor anului 2010 rădăcinile dezonorante ale unei vechi sintagme – ,,Genialul botoşănean, uitat de botoşăneni” –, i-am semnalat doar existenţa, nu fără dorinţa, mărturisită, de a activa conştiinţa şi fapta noastră, întru slujirea şi cinstirea Poetului. De ce nu, ca o iertare a păcatelor, ca deşteptare şi înălţare pe drumul dăinuirii.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 39 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5