Primit pentru publicare: 13 mai 2016
Autor:Iulia Gabriela ŞERBAN, Constanţa
Editor: Olivian IVANICIUC

lLiturghie festivă: Prima spovedanie de Duminica Tomii în Parohia Nașterea Domnului din Munchen, Crezul și Tatăl nostru în limba română și germană, present și nepotul nostru Călin Tudor Șerban, localnic, fiu al unei familii mixte, mama muncheneză, tatăl constănțean, toți copiii  de 13 -14 ani în costume naționale românești.

Toți împărtăşiți cu Sfintele Taine…

 Familia creștină….

Mă gândesc la familia creştină în:

– Sens larg, de descendenţă dintr-un strămoş comun, neam, “viţă”, stirpe, seminţie, “sămânţă”, persoane, indivizi, colectivităţi ce alcătuiesc popoare creştine, având ca unitate de referinţă omul “cumsecade”, bun, omenos, al Bisericii, blând, tolerant, uman, drept – credincios, ce urmează cu fermitate, fidelitate, loialitate o “doctrină”, o cauză, un crez, un ţel… Este Familia Popoarelor Creştine, Lumea Creştină, un simbol identitar, inconfundabil, indispensabil, pornit iniţial de la o formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legaţi prin consanguinitate şi înrudire. În zilele noastre, la confluenţa vremurilor, între tradiţie şi modernitate, criza societăţii contemporane  ridică familiei creştine a popoarelor provocări şi noi perspective, dând exemplu doar migraţia, mobilitatea socială. Se constituie astfel o “Dinastie Creştină” formată din adepţi ai creştinismului, ne-păgâni, credincioşi, cu moralitate clară, strălimpede, prin educarea copiilor proveniţi din familii mixte creştine din Europa şi de alte religii, din întreaga lume. În aceste contexte, familia creştină devine o noţiune “umbrelă”, presupune Umanism, Renaştere, “unire în cuget şi simţiri”, tranformare psihologică şi o transfigurare sociologică mondială. Un grup larg, cu interese, aspiraţii, idealuri comune, într-o puternică unitate, “trib, clan” sau chiar o serie ierarhică (organigramă), fie chiar şi creştină, în sens strict organizaţional. Privind dintr-o asemenea perspectivă, îşi găsesc justificarea Libertatea, Democraţia, căsătoriile mixte, în care se împletesc condiţii sociale diferite, limbi, obiceiuri, tradiţii diferite, cultură, mentalitate, filosofie a vieţii specifice, concubinaje, familii monoparentale, sau formulele sugerate de unele ţări – căsătoriile MSM (“men having sex with men”, etc)… Corupţia şi degradarea vieţii sociale contemporane determină modificări  şi desacralizarea familiei, oriunde în lume (“păgânism domestic”).

– Sens restrâns, ca modalitate de organizare socială, formă de organizare a vieţii în comun a oamenilor, formă socială de bază, totalitatea celor aflaţi în aceeaşi “casă”, “cămin”, sub autoritatea unui “pater familias”, cu relaţii strânse, biologice, economice, spirituale, “înrudiţi prin sânge”. Este Familia umană, considerată din punct de vedere juridic o “instituţie de bază a societăţii”, constituită, teoretic, pe principii de  egalitate, unitate, trăinicie, ajutor reciproc, temeinicie şi echilibru spiritual, cu roluri autentice, asumate firesc, în confortabilitate, pace şi armonie, cinste, adevăr, sinceritate, conform “rânduielii” strămoşeşti, o “uniune” de comuniune sufletească, unitate de gândire şi acţiune, cu angajamente şi responsabilităţi publice, cu funcţii de îngrijire, supraveghere, transmitere educaţie, bazată pe sentimente de respect, datorie, devotament, sacrificiu, în cadrul căreia se dezvoltă personalitatea şi  talentul fiecăruia. În literatura de specialitate, epocile de prosperitate economică, culturală, socială şi putere ale popoarelor coincid cu epocile de puritate şi solidaritate a vieţii de familie, temelia vieţii de obşte. În România, pentru a consolida unicitatea unităţii familiei creştine româneşti, se impun politici de stat care să favorizeze întemeierea şi stabilitatea familiei, să susţină şi să întărească poziţia acesteia în societatea şi timpurile actuale.

– Sens specific – Sfînta Familie – Iosif, Fecioara şi Iisus, Templu Sfânt, Cetate Sacră, Sanctuar al Vieţii. Este Familia lui Dumnezeu, educată în credinţă, tradiţionalistă…

Eforturile românilor din străinătate pentru menţinerea înţelegerii şi unităţii în familiile lor sunt importante, aşa cum arată Iulian Dumitrascu, 09.05.2016, în articolul “Momente de bucurie în Parohia „Nașterea Domnului” din München”, http://basilica.ro/momente-de-bucurie-in-parohia-nasterea-domnului-din-munchen/:

“În a doua duminică după Paști, numită și Duminica Tomii, în Parohia “Nașterea Domnului” din München a avut loc o Liturghie festivă pentru copiii care au participat la proiectul “Prima Spovedanie”, respectiv pentru tinerii de 13-14 ani care au făcut “Prima mărturisire de credință”. Din septembrie 2015, copiii și tinerii Parohiei au participat săptămânal la cursurile ținute în acest sens, coordonați de doamna învățătoare Camelia Stoica, sub directa îndrumare a Părintelui paroh Alexandru Nan. În timpul Sfintei Liturghii, copiii și tinerii, îmbrăcați în frumoase costume populare, au recitat împreună “Crezul” și rugăciunea “Tatăl nostru” (în limbile română și germană) și au cântat și două pricesne. Spovediți ultima dată în Miercurea din Săptămâna luminată, toți cei 16 copii și tineri participanți la proiect s-au împărtășit cu Sfintele Taine. La finalul slujbei, fiecare copil și tânăr participant a primit în dar din partea Parohiei cele două mici volume intitulate “Filocalia pentru copii și tineri”, apărute la editura Cristimpuri. Festivitatea s-a încheiat cu o masă de prânz.”

Biserica Ortodoxă Română, 9 Mai 2016, Munchen – Călin Tudor Şerban, fiu al unei familii mixte (mama muncheneză, tatăl constănţean), alături de copiii în costume naţionale româneşti, la Liturghia festivă, proiectul “Prima Spovedanie”.

12 Mai 2016, Constanţa