mă cobor în suflet, iată,
sufletul îmi e de piatră
și de ce cobor mereu,
nu-l găsesc pe Dumnezeu.
ridic privirea la soare,
nici acolo nu-mi apare,
îl caut în risipire
și mă scoate iar din fire…
în mine arde un înger
și mă doare, și iar sânger,
sunt plin, Doamne, de păcate,
Și Te rog nu mă mai bate.
dă-mi puterea ca să zbor,
să trec prin viață ușor,
nu mă mai sui pe rug
ca să trag mereu la jug.
înalță-mă către Tine
să gust din cele divine,
să am parte de minuni
începând cu zi de luni.
cuie curg din ochii mei
ca și lacrima de miei
și sunt ultimul meu ins
ce mă consider învins.
mă cobor în suflet, iată,
fără mamă, fără tată,
ca să-mi dai din mila Ta
o fărâmă de ceva.
dă-mi ceva din veșnicie
să-mi fie bine și mie,
ninge cu stele și sori
să-ntineresc de-atâtea ori.
lasă-mi drumul meu în sus
să urc crucea lui Isus,
să-i șterg rănile de sânge
și să-L văd că nu mai plânge.
duminică, 30 aprilie 2017
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania