ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Ion N.  OPREA

Păpușa

Pe Păpușa,
spune Claudia,
am cunoscut-o în luna mai,
a coborât de pe casă drept în brațele mele.
S-a cuibărit
la pieptul meu
cu burtica în care freamătul vieții
era
evident.
Cu toate că
și atunci
curtea îmi era plină de tot felul de păsări și animale,
inclusiv câini și pisici,
am fost hotărâtă de la început
ca să mi-o păstrez.
Privirea ei
parcă mi-a cerut ajutor
și i-am răspuns pe măsură.
S-a aciuat lângă noi,
dar am înțeles și
i-am permis ca
un timp să-și viziteze  și vechii ei stăpâni
pe care,
-se vedea,
nu-i putea părăsi.
Atentă,
Claudia a descoperit că Păpușa,
sub un morman de scândurele și hălăciugă,
vrejii uscați de la tăiatul viei,
într-un colțișor
se adăpostise și născuse
niște puiuți,
patru motănași, micuți și tigrați
și o pisicuță neagră-negruță,
că era o birmaneză
superbă, aleasă,
foarte frumoasă,
curată și sigură pe ea
în tot ce făcea.
Venea la noua casă,
dar nu rămânea peste noapte,
până-ntr-o zi…
Fusese o zi ploioasă,
iar noaptea,
pe la ora zece,
sau poate mai târziu,
Păpușa și-a adus
pe rând,
toți puii  și
i-a lăsat
noii stăpâne,
chiar la picioare,
sub așternut…
gheomotoacele.
Într-un fel,
cu încredere,
ea,
Păpușa,
își punea viețile fragede ale puilor ei,
de numai trei săptămâni –
în mâinile celei căreia
ea însăși
îi căzuse în brațe.
Și uite așa,
s-a  cimentat  marea dragoste.