Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iunie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

50 de ani de la prima aselenizare din istorie:
Neil Armstrong şi primii paşi făcuţi de un om pe Lună

Primit pentru publicare: 19 Iul. 2019
Autor: Cosmina Marcela OLTEAN, U.A.G.E  – redactor șef adj., Revista Luceafărul
Publicat: 20 Iul. 2019
© Cosmina Marcela Oltean, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

În istoria omenirii, doar 24 de astronauţi au călătorit spre Lună, din care numai jumătate au ajuns la destinaţie: 12 au lăsat urme de paşi pe suprafaţa Lunii. Toţi cei 24 au fost astronauţi ai programului Apollo, iniţiat de NASA. Dintre cei care au cucerit Luna, 11 au ajuns acolo datorită eforturilor şi perseverenţei celui ce le-a pregătit calea: astronautul Neil Armstrong (1930-2012), primul om care a riscat totul şi reuşit să scrie o pagină importantă din istoria lumii. În luna iulie a.c. se împlinesc 50 de ani de când omul a cucerit Luna.

Visul unui preşedinte american

În mai 1961, preşedintele american J.F.Kennedy anunţa într-un discurs că SUA are un nou obiectiv ambiţios, acela de a trimite un american pe Lună până la finalul deceniului. Planul părea unul nebunesc şi extrem de greu de realizat, dar acesta era şi scopul întrucât Kennedy încerca să răspundă astfel presiunii puse asupra Americii de către Uniunea Sovietică prin cele două victorii spaţiale cu care se mândreau: lansarea în 1957 a primului satelit artificial în spaţiu – Sputnik1, apoi în 1961, Iuri Gagarin devenea primul om care explora spaţiul. Pe 12 aprilie a.c. se împlineau 58 de ani de la această reuşită. Aceste reuşite l-au determinat pe Kennedy să solicite studierea programului spaţial american pentru a identifica zonele în care NASA ar putea depăşi URSS-ul. Era nevoie de un succes pentru a demonstra că America deţine încă supremaţia în faţa comunismului. Apărut dintr-o evidentă mândrie, ţelul lui Kennedy avea să se împlinească, dar cu pierderi materiale şi umane însemnate. S-au depus eforturi uriaşe, iar costurile au fost pe măsură. Cu toate acestea, Kennedy nu avea să fie martor al marelui moment, deoarece fusese asasinat cu 6 ani înainte. Există surse care susţin că tocmai acest nefericit eveniment a făcut ca proiectul să fie dus la capăt în memoria celui care l-a implementat şi l-a susţinut, pentru că altfel Nixon nu era deloc încântat de bugetul uriaş pe care proiectul îl absorbea şi era gata să renunţe. De altfel, în 1972 acesta ia decizia de a stopa programul Apollo tocmai din acest motiv. Se pare că în prezent NASA nu se mai bucură de o asemenea susţinere cum arătase în trecut Kennedy, iar bugetul pentru astfel de proiecte este mult mai redus. Dovadă e şi faptul că nu s-au mai făcut astfel de expediţii de mai mult de 40 de ani, ultimele aselenizări fiind cele din 1972 şi 1976.

Portretul unui erou umil

Trebuie subliniat faptul că despre Neil Armstrong nu se poate vorbi în cuvinte puţine. Au fost mulţi cei care au scris despre el, dar singura biografie autorizată este cea scrisă de James R. Hansen, autor dublu nominalizat la Premiile Pulitzer, în cartea “First man: The Life of Neil A. Armstrong”. Născut în Ohio, SUA, în 1930, Neil Armstrong îşi descoperă pasiunea pentru zbor în copilărie. Îşi ia licenţa de pilot la vârsta de 16 ani, înaintea permisului auto. În colegiu era foarte pasionat de muzică şi a coordonat câteva proiecte artistice. În 1947 îşi începe studiile de inginerie aeronautică la Universitatea Purdue, cu o bursă de la US Navy. A fost pilot de încercare, testând diferite aparate de zbor, pilot naval şi ulterior astronaut. Prima sa misiune spaţială a fost Gemini 8, în 1966, când a efectuat în premieră conectarea a două nave în spaţiu, împreună cu pilotul David Scott. Aceasta a fost misiunea premergătoare aselenizării şi era o manevră pe care cei care urmau să exploreze satelitul natural al Pământului trebuiau să o stăpânească pentru a fi siguri că odată ajunşi acolo vor fi capabili să se întoarcă teferi. Deşi rolul nu îi era iniţial destinat lui Armstrong, până la el existând o listă cu câteva nume a celor care trebuiau să conducă misiunea, în iulie 1969, după numeroase teste de rezistenţă fizică şi psihică, acesta devine comandantul misiunii de aselenizare Apollo 11. Idolul său era aviatorul Charles Lindberg, dar misiunea de pe Lună l-a făcut pe Armstrong mai cunoscut decât acesta.

Cu toate acestea, este interesant de ştiut că Neil Armstrong a fost un om discret, modest, căruia nu i-a plăcut să stea în lumina reflectoarelor. După Apollo 11, deşi devenise cunoscut în toată lumea şi era considerat erou naţional, el şi-a dorit să trăiască în linişte, retrăgându-se la ferma sa din Cincinatti. La întoarcerea pe Pământ, modestia şi instrospecţia i s-au adâncit, mărturisind că această experienţă nu l-au făcut să se simtă altfel decât “foarte, foarte mic”. A început să predea inginerie aerospaţială la Universitatea din Cincinatti, unde a devenit profesor începând cu 1979. În spaţiul public a mai avut foarte rar apariţii. În 2003 participa la o conferinţă în cadrul căreia a vorbit puţin şi nu a pomenit nimic despre călătoria pe Lună. “Neil Armstrong a fost un pionier al zborului şi aşa vrea ca noi să ne amintim de el”, spunea John Logsdon, istoric în domeniul astronomiei, pentru USA Today.

Un moment istoric definitoriu pentru secolul XX şi nu numai

Pe 16 iulie, o rachetă Saturn V se ridica de la sol, avându-i la bord pe Neil Armstrong, Buzz Aldin şi Michael Collins, oferind uriaşei audienţe imagini de excepţie. După 3 zile, echipajul ajungea la destinaţie, iar pe 21 iulie comandantul Armstrong devenea primul om din istorie care păşea pe suprafaţa selenară şi care a privit spre Pământ aşa cum noi obişnuim să privim spre Lună. Misiunea Apollo 11 a fost transmisă live prin radio şi televiziune pentru o audienţă de aproximativ 500 de milioane de oameni. Pentru câteva minute, lumea s-a oprit să urmărească momentul istoric al aselenizării, moment definitoriu al secolului XX. Se pare că cei trei au explorat Luna timp de aproximativ 2 ore şi jumătate, după care au pornit înapoi spre Pământ, iar după alte 3 zile, pe 24 iulie, echipajul ajungea acasă, unde erau primiţi ca nişte eroi.

First man (2018) – poveatea lui Neil pe marile ecrane

Pentru a marca aniversarea a 50 de ani de la prima aselenizare, la mijlocul anului trecut se lansa drama biografică “First man”, a regizorului Damien Chazelle, care după marele succes înregistrat cu “La La Land” (14 nominalizări Oscar), face din nou echipă cu talentatul actor canadian Ryan Gosling pentru a prezenta publicului fascinanta poveste a primei misiuni NASA de aselenizare cu echipaj uman. Filmul urmăreşte atât misiunea cât şi povestea lui Neil, concentrându-se pe intervalul 1961-1969, pe sacrificiile lui şi ale naţiunii americane pentru atingerea unui scop măreţ. Filmul prezintă aspecte mai puţin cunoscute din povestea lui Neil, despre o teribila pierdere care ulterior îl motivează în a reuşi imposibilul. Conform biografului, Neil a suferit în tăcere moartea fiicei sale de 2 ani şi a ales să nu vorbească despre asta cu nimeni. Unii dintre prietenii şi colegii lui n-au ştiut că a avut o fiică. El alege să lupte cu această pierdere, concentrându-se pe munca din cadrul programului spaţial.

Pentru documentare, echipa de producţie s-a consultat cu scriitorul James Hanson, autorului biografiei din care se trage şi titlul filmului şi cu fiii astronautului, Rick şi Mark Armstrong, pentru a se asigura că prezintă date valide. Rezultatul a fost un film de excepţie care a obţinut Leul de Aur pentru regie la Festivalul de Film de la Veneţia, în cadrul căruia a avut şi premiera în august 2018, Globul de Aur pentru cea mai bună actriţă în rol secundar: Claire Foy, 7 nominalizări la Premiile BAFTA şi 4 la Premiile Oscar, unde a câştigat 2 statuete: Oscar pentru cel mai bun mixaj sonor şi Oscar pentru design de producţie.