IONEL BEJENARU (n.24 sept.1948, Botoșani – m.7 mai 2013, Iași)

Lame alese de plânsul lumii (carte în pregătire pentru publicare

Românul şi importul

Românului îi sunt dragi produsele din import. Bune şi spectaculoase. Pe care le-a râvnit atâta timp, după care a tânjit atâta. Ca o replică la cele autohtone, fie urât mirositoare, fie neambalate, fie vechi, fie demodate, fie … Şi, unde mai pui, şi fără viza CTC (Controlul tehnic de calitate). Aşa că, românul când pofteşte (ceva bun) se orientează către ceea ce vine din străinătate. De aceea, salata din farfuria sa este mai gustoasă, în urma preparării unui castravete ambalat în celofan, sclipind de curăţenie, la cumpărare, ochios în înfăţişarea sa. De aceea, lunguiaţa banană, posesoare de etichetă, îl ispiteşte în detrimentul fructelor autohtone, expus vrac şi pătate de mâinile nespălate ale celor care le-au coborât din copac, dar şi ale celor care le vând. Gogonica şi căpşunica, aflate în lădiţă şi punguţă, nu expuse vrac pe tarabe, ca ale noastre, fac să-ţi lase gura apă şi nu ai cum să-ţi adjudeci colea măcar un kilogram. Cât o fi viaţa de grea şi de nemiloasă. Mai bine renunţi la plata dărilor la stat, decât să rămâi nesatisfăcut din punct de vedere al chinuitoarei pofte.

În privinţa aparaturii electrocasnice, la rându-i, indispensabilă, poate avea românul bază în ceea ce îi oferă producţia internă? Desigur, nu. Şi, dacă nu, îţi vin întru salvare noianele de mărfuri de import ale genului, realizate la parametri funcţionali optimi, cu un design impecabil şi atrăgător, oferite într-un ambalaj sclipitor. Mai greu este introducerea lor în priză, o priză nestandardizată european. Dar, las’ că intrăm noi în Europa!

Produsele de import fac fala pieţei româneşti, piaţă care abia mai pridideşte cu expunerea şi desfacerea lor. Aşa se explică pulsul alert al clientelei pieţelor noastre româneşti, este drept, parte din ea cu gând necinstit, de şparlire. O şparlire care confirmă că românul nu poate rezista marilor tentaţii. Cu greu poate fi asigurată astăzi protecţia clientului român, oricâte eforturi se depun pentru triumful unei cauze comune şi nobile, totodată. Dar, aşa este!

Junele român, trăitor în epoca sexului liber, îşi alege ustensilele necesare importantelor acte tot din domeniul puzderiei de produse de import ale domeniului. Diversitatea şi calitatea lor sunt în măsură să-i aducă o satisfacţie în plus.

Întru penetrarea produselor din import pe piaţa noastră românească, un rol important îl joacă ştiinţa publicităţii, spoturile publicitare difuzate ameţitor de ritmic venind în întâmpinarea clientelei la ore de vârf şi imprimându-i-se musai în memorie. Şi toate acestea fac demonstraţia unei ,,economii de piaţă ireproşabile, pe care o făurim”.

Cât despre export, ar fi câte ceva de spus, dar o lăsăm pe altă dată.

(„Jurnalul de Dimineaţă”, 6 noiembrie 2002, p.2)