Recenzie, de George Robert MIREACHE, Jurnalist

• Extinzând limite în complexul imperiu al conștiinței, pe care poeta Maria Cernătescu îl deschide, creând o lume a sinesteziilor prin cuvânt, volumul sugestiv intitulat „Stau în timp și în furtună” – creație în versuri și culoare – se circumscrie într-un sistem al imaginilor poetice menite să ne dezvăluie nivelul transcendent al condiției umane, ca act de conștiință în revelarea frumosului existențial. Păstrând în tablouri poetice acea nostalgie a originilor ce vizează cumva restaurarea unității cosmice, autoarea reintegrează o anumită linearitate a semnificantului prin operații lingvistice de transfigurare, semantismul fiind încărcat de sensuri proprii.
• În determinarea unui orizont deschis, totul interior al universului poetic este existentul ca eidos, în instrumentarul imagistic apărând ca evidențe distinctive prin structura dinamică a ideilor-simboluri.
• Poemele cuprinse în acest volum constituie o explozie de sentimente care conferă autoarei forța demiurgică a integrării în marile valori axiologice, fiind o proiecție a interiorului armonizat cu ritmul cosmic.
• Aceste calități ireductibile – numite prin alchimia verbului – sunt ipostaze ale spiritualității în poezie, devenind astfel o lume calitativă și, ca atare, consistentă.
• De altfel, figurațiile simbolice au o tematică de profunzime, poeta reușind să se transfere pe sine în cuvinte capabile să descifreze creator o anumită tradiție, mai cu seamă atunci când paralelismul contextual al construcțiilor permite reîntregirea unor aserțiuni.
• Structura metaforelor utilizate în versuri implică o intenție de reconciliere a contrariilor, care propune o unificare a existenței în spirit sau o înălțare deasupra banalului citadin, prin viziune intelectuală.
• Poeta Maria Cernătescu propune valori de esență aristocratică implicate într-un limbaj accesibil, dar subtil, rafinat și nuanțat. În virtutea unor afinități absconse, instrumentarul lingvistic al autoarei provoacă răsfrângeri spirituale, incandescențe tainice, sub catifele de pitoresc interior și discreție ontologică. 
• Prețiozitatea contemplării coroborată cu vocabulele de nuanță hermetică gravează o biografie extrovertită, fecundă, aptă să medieze între senzații subtile și semnificații intelectuale. 
• Cu ecouri de tonalitate în metrică clasică, poemele Mariei Cernătescu au acea grandoare a simplității bonome, a candoarei redată prin tablouri de o plasticitate densă ce evidențiază solemnitatea. Meticulozitatea realistă, caracterizată prin spiritul de observație al autoarei, relevă sensibilitatea la fenomenalitatea naturii.
• Fiică a muzelor, distinsa poetă Maria Cernătescu scrie cu acea nostalgie a ideii de creație egală cu spontaneitatea, prin care miracolul vieții se întrupează în versuri de o incontestabilă originalitate ce înfățișează sesizarea extatică a lumii.
• Sensibilă la armonia fonică a strofelor, în cadențe perfecte și patetism de origine retorică, autoarea se remarcă aici prin pitorescul termenilor și cromaticii (atât în versuri cât și în picturi).
• Ca și în tablourile lui Monet, culorile secundare se estompează în favoarea culorii primordiale, poeta mizând pe tonurile luminoase prin imagini dominate de armonii ce sugerează stări de spirit înalt-prozodice. Avansată în tehnica peisajului-notație și evocatoare de melancolii, scriitoarea realizează construcții simetrice pe câmpuri semantice cu implicații metaforice atent selectate: „Ne întoarcem la răscruce de fluturi,/ Îmblânziți de cerul suspendat în nori,/ Adună-n vârtejuri sfințitele scuturi,/ În toamne de zumzet uitate-ntre-flori./ Ne-adună în temeri nisipuri de noapte/ Sădite în lacrimi, culori tălmăcite,/ Simțiri desfrunzite în vrăji descântate,/ Cu faguri de fiere vărsate-n ursite” (Ne-adună în suflet tânguiri).
• Atrasă mereu de cuvintele frămătătoare de viață, autoarea se dezvăluie pe sine cu transparența unui izvor limpede, prin voluptăți ideatice aflate în consonanță, între vibrația interioară și structura verbului, mișcându-se într-un spațiu sufletesc de netăgăduită autenticitate și sensibilitate, reușind acel echilibru atic, de o evidentă seninătate. 
• Poeziile și picturile din acest volum reprezintă opere de rafinament ale unui veritabil artist, încrustate în complexitatea sentimentelor pe care iubirea le stârnește și cuprinse în tematici, atitudini și motive lirice dense, esențializate. Pentru Maria Cernătescu viața constituie o formă de asceză creatoare, de tensiune vitală, evocând în toate plăsmuirile sale frumosul existențial cu solemnitate și prețiozitate.