(n. 8 septembrie 1939 la Runcu, județul Gorj – 22 octombrie1992), profesor, poet, prozator, traducător și epigramist.
,,Nu poți ține doi pepeni într-o mână.” (proverb românesc)
,,Ne peux pas vous deux melons dans une main.” (trad. fr.)
Erau doi corbi prieteni foarte,
Legaţi pe viaţă şi pe moarte,
În bucurii, ca şi-n nevoi.
Deci, Corbul Unu – Corbul Doi.
Un singur cuib, un singur gând:
Să nu se supere nicicând.
Zburau alături prin păduri,
Se înfruptau din prospături
(O paranteză-mi sare-n cale
Sunt leşuri vechi şi… trufandale),
Furau ades de la vecini,
Dădeau atacul prin grădini,
Tot ciuguleau, după tipic,
Şi nu le mirosea nimic.
Când, deodată-n calea lor
S-a fost ivit un meteor
Cu trup ca tras printr-un inel,
Cu ochi serafici sub rimel,
Cu mini-coadă, mini-pene,
Un soi modern de Cosânzene.
Ce s-a-ntâmplat? Cum s-a-ntâmplat?
De ce? Acum e greu de-aflat.
Dar se repede corb la corb,
Şi Corbul Doi rămâne orb.
Morala:
Din vremea străbunicei Dochii E-un tâlc şi-n acest gest infam: Cum corb la corb nu-şi scoate ochii, De s-a-ntâmplat, ,,cherchez la femme”!***
Amici la toartă, ca la carte,
Cuceritori ca Bonaparte,
Nutrind ambiții de eroi
Ca poame de același soi,
Nedespărțiți erau oricând –
Aceasta până de curând.
Identici la apucături,
Nervoși ca zimbrii în călduri,
Ajung rivali (Cum? Vezi la vale –
Picanterii… subliminale!)
Pe seama unei rădăcini,
Doi pepeni printre mărăcini.
Dar, iată, cu un șiretlic –
,,Va pierde cine-i cel mai mic!” –
În scenă intră ca actor
Mistrețul, grădinar-trișor,
O minte-n beznă de tunel –
Vă duce gândul la… ,,Dorel”? –
Cu mersul legănat alene,
Incoruptibil (nota bene!),
Judecător precum Pillat,
Pe cel mai mare l-a mâncat.
Să fi plantat ceva în scorb,
Nu știu, parol, să dau în morb!
Morala:
Nu pierde amândoi harbujii –Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania