Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

80  DE  ANI  DE  LA  MASACRUL  ROMÂNILOR  DE  LA  LUNCA  PRUTULUI, ȚINUTUL HERȚA,  DIN  IANUARIE—FEBRUARIE 1941

Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.2 (146), Februarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


80  DE  ANI  DE  LA  MASACRUL  ROMÂNILOR  DE  LA  LUNCA  PRUTULUI,
ȚINUTUL HERȚA,  DIN  IANUARIE—FEBRUARIE 1941

Primit pentru publicare: 11 Febr. 2021
Autor: Prof. Ioan GRĂDINARU, Buzău     
Publicat: 11 Febr. 2021

© Ioan Grădinaru, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

80  DE  ANI  DE  LA  MASACRUL  ROMÂNILOR  DE  LA  LUNCA  PRUTULUI,       
 ȚINUTUL HERȚA,  DIN  IANUARIE—FEBRUARIE 1941

                 După ce nordul Bucovinei a intrat în componența URSS, la 28 iunie 1940, asupra populației românești autohtone, noile autorități au declanșat o cruntă teroare, prin arestări, jafuri, torturi, descinderi nocturne, eliminare fizică prin execuții fără judecată și deportări în Siberia. Pentru a scăpa de teroarea bolșevică, mii de cetățeni români din nordul Bucovinei s-au refugiat în România, lăsându-și în urmă pământul, casele și avuția.

           De teama persecuțiilor sovietice, grupuri de români din Bucovina traversau noaptea peste gheața groasă care acoperea râul Prut, încercând să ajungă în România. Pentru mulți era singura soluție de salvare din ghearele terorii,refugierea a prins caracter de masă.

            Prima încercare a avut loc în noaptea din 27 spre 28 ianuarie 1941, când peste 150 de localnici din regiunea Cernăuți, conduși de profesorul Vasile Morărean, din Ostrița Herței, au hotârât să treacă clandestin în România, mergând pe jos circa 30 de km., până la noua  graniță româno- sovietică. Lângă localitatea Lunca din raionul Herța, aproape de graniță, au fost întâmpinați de gloanțele grănicerilor sovietici. Petru Grior, directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți, notează: ,, Ecoul măcelului de la Lunca, din ianuarie 1941, s-a răspândit repede în ținut. Cei rămași acasă au aflat despre marea tragedie de la țăranii din localitățile herțene, mobilizați pentru a săpa gropi în care au fost aruncați morții”.

             În dimineața zilei de 28 ianuarie 1941, lângă localitatea Lunca au fost arestați de către grănicerii sovietici 50 de români din comuna Mahala, care vor fi condamnați la ani grei de detenție, 18 au murit în lagărele staliniste de muncă corecțională de la Sverdlovsk, iar 15 au fost împușcați la Lunca.. Drept mărturie servește documentul descoperit în fondurile Arhivei din regiunea Cernăuți, care ne comunică faptul că la 29 ianuarie 1941, comisia alcătuită din locotenentul Lubirenko, comandantul pichetului de grăniceri nr. 25, felcerul militar Subotin au întocmit un act referitor la moartea unor personae, care au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat. Au fost împușcați martirii:Mosariuc Andrei 41 de ani, Burlă Ion 35 ani, Voronca Gheorghe, Florea Eugenia 28 ani ,Mosariuc Andrei 25 ani, Iaremei Vasile 17 ani,Florea Nistor 32 ani, Rodici Ion 45 ani și alții.Morții au rămas în zăpadă pâna la venirea nopții, când au fost aruncați în groapă comună, săpată în pământul istoric și plin de durere al Ținutului Herța.Tribunalul militar al Armatei a 12-a a condamnat la moarte 12 martiri,iar două personae au reușit să treacă frontiera în România, a declarat Petru Grior. Alți 38 de ,, foști membri ai organizațiilor contrarevoluționare din România”, au primit câte 10 ani de pușcărie, închiși în lagărele comuniste de unde nu s-au mai întors. Martirii neamului nostru au devenit ,,trădători ai patriei socialiste”, findcă în martie 1941 s-a adoptat Decretul, conform căruia toți locuitorii care s-au aflat până la 28 iunie 1940, pe teritoriul regiunii Cernăuți, au fost declarați cetățeni sovietici.

            ,, Ce proporții a trebuit să atingă teroarea dezlănțuită de regimul totalitar comunist, ca după 10 zile, către frontiera instalată de sovietici, să se îndrepte al doilea grup de oameni, îndrumați de Vasile Moldovan, secretarul Consiliului Sătesc Mahala,raionul Sulița Nouă ?” se întreabă scriitorul și cercetătorul  Petru Grior. Și tot el dă răspunsul, trist și tragic așa cum a fost regimul sovietic: ,,Înseamnă că locuitorii meleagurilor voievodale au băut paharul suferințelor până la fund…Dorul de libertate era atât de mare, încât nu-l putea opri nici moartea”.

               În noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, al doilea grup de circa 600 de români, majoritatea din mai multe sate ale comunei Mahala, au încercat din nou să treacă Prutul înghețat, prin nămeți și pe un viscol năprasnic, pentru a ajunge în România. La câteva sute de metri de graniță, pe malul Prutului, au dat de o sârmă. Au crezut că au ajuns în România și au strigat ,,URA!”, de bucurie. În scurt timp, sovieticii au pornit mitralierele care i-au măcelărit pe majoritatea dintre ei. S-a răspândit zvonul că au fost trădați , vânduți de un oarecare Ilarion Mitrofan din satul Mahala. Pentru toți cei morți au fost săpate patru gropi comune,unde au rămas să-și doarmă somnul veșnic în Lunca Prutului. În iulie 1941 când au fost eliberate Basarabia și Bucovina, a fost descoperită numai una dintre cele patru gropi comune, cu 107 cadavre, trei au fost luate de viiturile Prutului.Cei 107 eroi martiri au fost înmormântați creștinește în cimitirul din Mahala pe calea numită ALEEA EROILOR,în localitatea unde s-au născut și de unde au trecut în nemurire.

         Un număr de 57 de români au reușit totuși să scape de gloanțele sovieticilor și au ajuns în România, unde au relatat tragedia.Alți 44 au fost prinși de grăniceri și arestați, din care 12 dintre ei au fost condamnați la moarte, iar 32 de români au fost condamnati la 10 ani de muncă forțată.Precum în cazurile celelalte, toate rudele lor au fost considerate trădători de țară,arestate și deportate în Siberia.În acest context, un număr de 602 de români din Mahala au luat drumul Siberiei în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941.

         Anul acesta se împlinesc 80 de ani de la masacrul de la Lunca Prutului, o pagină sângeroasă din istoria românilor de pretutindeni.

              La inițiativa doamnei Elena Nandriș, fost primar al comunei Mahala, din regiunea Cernăuți ( întrebată a spus că este rudă cu eroina ANIȚA NANDRIȘ, care a rezistat 20 de ani în Siberia), au fost organizate două manifestari de comemorare a martirilor neamului românesc. De regulă, în prima duminică din luna februarie, în comuna Mahala ,de unde acum 80 de ani sute de români și-au îndreptat pașii spre țara mamă, România, și în a doua duminică la Lunca, din Tinutul Herța, unde aceștia au fost secerați de gloanțele grănicerilor sovietici.

               Pe 7 februarie 2021, duminică, în cimitirul din comuna Mahala , pe Aleia Eroilor,unde au fost înmormântați o parte din cei uciși în Lunca Prutului acum 80 de ani, nepoții , strănepoții și rudele acestora au venit să aprindă candela memoriei, iar un sobor de preoți în frunte cu Gheorghe Moroz au oficiat o slujbă de pomenire și un tedeum.La acțiunea de pomenire și comemorare a martirilor neamului românesc din nordul Bucovinei au fost prezenți oficialități și mulți săteni din împrejurimi.Au evocat pe eroi mai multe personae, iar corul Casei de cultură  din Mahala a interpretat doua cântece patriotice.

            Dan Constantin, consulul României la Cernăuți a declarat că este impresionat să vadă atât de multe personae, pe o vreme friguroasă,o comunitate istorică românească care își comemorează  și își respectă înaintașii.Susține aceste evenimente și  va participa duminica viitoare, 14 februarie 2021 la Lunca Prutului.

            Vasile Răuț, președintele Societății Golgota românilor represiunii staliniste din Ucraina ,a  declarat cu mult patriotism, că  eroii au murit nu numai pentru patrie, ci și pentru Limba și Credința noastră strămoșească.Cât de mult trebuie să iubești Limba, Credința și Tradițiile, să lași totul, să iei o legătură cu ce ai putut apuca din casă și să pleci fără să știi dacă vei ajunge la destinație sau nu. Deci, dragostea lor față de neamul nostru românesc era mai presus de orice, trebuie să luăm exemplu de la ei.Este de datoria măhălenilor și a românilor de pretutindeni, să nu uite aceste pagini triste din istoria neamului românesc.

            Elena Nandriș, profesor, fost primar al comunei Mahala, a prezentat analiza facută a listelor cu cei deportați din comuna Mahala, trecuți în cartea eroinei Anița Nandriș , dar și din alte surse, ajungând la concluzia că a treia parte din sat au fost deportați.Erau 6000 de personae în Mahala și în liste s-au găsit 1800 deportați.O mare durere pentru localitate, avem datoria de creștini să nu uităm morții noștri.Dragostea de libertate era pentru ei mai mare decât faptul de a-și trăi viața lor.

            Petru Grior, scriitor, directorul Centrului de cercetări istorice și culturale din Cernăuți a prezentat că recentele investigații precizează că au avut loc două masacre sângeroase în Lunca, în iarna anului 1941.Până astăzi încă nu se cunoaște lista exactă a tuturor celor care au căzut la Lunca, în privința aceasta se cercetează documentele de arhivă. Dintr-un raport al grănicerilor către comitetul regional de partid rezultă că doi cetățeni români au trecut frontiera în noaptea de 27 spre 28 ianuarie. Nu știm numărul și lista celor care au pierit în luna februarie, pentru că ei nu au fost încă identificați. Suntem în cercetare, căutăm noi documente și cu timpul vom ști numele și lista celor care au căzut în ianuarie și februarie 1941, asta e datoria noastră. Un mare gânditor spunea :,,morții nu pot cere ca să se facă dreptate, asta trebuie să o ceară cei care sunt vii”.

               Dumitru Zaharciuc, cetățean din satul Mahala, în vârstă de 76 de ani, spune că a aflat de la părinți ce s-a întâmplat la Lunca. A declarat că un vecin Gheorghe Tificeac, care era premilitar la Lunca printre grăniceri, a venit acasă și printre altele a spus , să nu plece nimeni pentru a trece frontiera că sunt vânduți de Ilarion Mitrofan din satul Mahala și acolo îi așteaptă moartea. Sătenii nu au vrut să-l asculte și au pornit la drum, nu cu arme sau unelte ci cu traista și ceva alimente. Grănicerii ruși nu au tras foc de armă în sus, să-i avertizeze, să-i oprească ci  au tras în plin, au deschis foc crunt. Au fost declarați dușmani ai poporului și condamnați. Ce dușmani, au vrut să treacă în patria lor ? Adevărați eroi sunt și nu vânzători de țară.

                   Ana Gostiuc, profesor de istorie la școala din Mahala, a precizat că  ocupația sovietică după 1940, când au venit rușii, muscalii a  reprezentat cea mai tragică perioadă a comunei Mahala. Eroii de la Lunca nu au vrut să primească rânduielile noi și au încercat să fugă în România. Înainte a fost interzisă comemorarea, dar de când trăim în Ucraina liberă și democratică avem șansa să venim la mormintele martirilor neamului.

                 Corul Casei de cultură din Mahala, dirijat de profesor Elena Nandriș, animatoarea Societății de cultură ,, Grigore Nandriș” a interpretat cântece patriotice despre jertfa măhălenilor de la Lunca Prutului.Am reținut următoarele versuri:Luncă, luncă vale adâncă,Vin românii să te plângă,Plânge iarba plâng și spinii,Ce soartă au avut românii,Omorâți în mare chin, De călăii lui Stalin,Răniți și împușcați, În patru gropi îngropați,Plânge cucul prin poieni, Plâng cu jale măhăleni, Prin tulpină de salcâm, Curge sânge de român, Pomenește doamne sfinte, Sufletele omorâte.

          După această impresionantă activitate de comemorare a martirilor neamului românesc din cimitirul Mahala, pe data de 14 februarie 2021,duminică, la troița din Lunca Prutului, Ținutul Herța, locul unde au fost măcelăriți de grănicerii sovietici, a avut loc din nou pomenirea eroilor din iarna anului 1941.La Lunca Prutului în anul 1992 a fost fixată o cruce de lemn, în semn de aducere aminte, care în timp s-a deteriorat. Când s-au marcat 75 de ani de la masacrul de la Lunca, în anul 2016,din inițiativa primarului comunei Mahala, doamna Elena Nandriș ,a fost realizat și s-a sfințit un deosebit monument, troiță. În fiecare an ,în luna februarie, locuitorii comunei  Mahala,localitate în care populația este alcătuită în proporție de 98% din români, dar și din satele din împrejurimi,vin la acest monument și comemorează eroii martiri. Pe timpul documentării pentru acest articol, am fost atenționat să nu mai folosesc termenul de Bucovina de Nord, sau Sud. Bucovina este una singura și mi s-a recomandat termenul de nordul Bucovinei.

          Masacrele din ianuarie/februarie 1941 nu au fost însă decât două episoade, din drama românilor bucovineni, asta deoarece unii dintre ei au fost uciși, câteva luni mai târziu, în alt masacru , cel de la FÂNTÂNA ALBĂ. 

Numai glasul durerii continuă să răsune în Țara de Sus, ca vocea unui clopot de argint, chemând la neuitare!

      Bibliografie:


1.Anița Nandriș, 20 de ani în Siberia. Destin bucovinean, București, Editura Humanitas, 1991;
2.Anița Nandriș, 20 de ani în Siberia: Amintiri din viață, București, Editura Humanitas, 2013;
3.
Ziarele românilor din Ucraina: Zorile Bucovinei, Libertatea Cuvântului Cernăuți,   Lumina Cernăuți Centrul Media BucPress Cernăuți.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5