Nu întâmplător, deci, Melodia românească a lui Pablo Sarasate – unul din cei mai mari virtuozi ai Europei – are un puternic şi autentic caracter arhaic dar şi oriental, din moment ce compozitorul ascultă o serie de lăutari din România – aşa cum făcuse şi Liszt a cărui relaţie cu vestitul Barbu Lăutarul – starostele format în atmosfera tarafurilor botoşănene – a devenit legendă.
Mergând mai departe, e de observat că în spaţiul central şi est-european a existat o relaţie permanentă a compozitorilor cu muzica populară: Musorgski şi Glinka erau familiarizaţi cu arta lăutarilor încă din copilărie, iar Glinka are în Ciocârlia chiar triluri asemănătoare melodiei româneşti, Stravinski proiectează în Dansul soldatului un lăutar violonist şi preia, ca şi Bartok, din arta lăutărească tehnica sferturilor de ton şi acele microintervale specifice muzicii balcanice, melodicitatea compoziţiilor lui Dvorak atestă inspiraţia folclorică, Janacek păstrează în unele compoziţii armonii tipic lăutăreşti, la fel ca şi Brahms sau Szymanovschi; relaţia se verifică şi în spaţiul românesc prin nume la fel de celebre: inspiraţia lui Ciprian Porumbescu din arta lăutarilor este certă, Ion Voicu are o minunată piesă inspirată din folclorul lăutăresc – Dimineaţa după nuntă, Grigoraş Dinicu a ajuns vestit pe mai multe continente cu Ciocârlia şi Hora staccato…
Nu este o întâmplare că o parte din melodiile de inspiraţie folclorică semnate de Janacek, Enescu, Bartok, Sarasate, Ravel, Voicu, Dinicu au fost înregistrate de Sherban Lupu şi redate circuitului european, marele interpret subliniind că: ,,prezenţa lăutarilor (în spaţiul Europei centrale şi de est – n.n.) a depăşit graniţele geopolitice şi a creat o lume coerentă şi spirituală în întreaga Europă”. Dialogul folclorului muzical românesc, inclusiv cel botoşănean, cu Europa s-a dezvoltat în timp şi poate continua în condiţiile mileniului al III-lea când România este integrată în Uniunea Europeană şi când numeroase comunităţi româneşti trăiesc şi muncesc în ţări ca Italia, Spania, Franţa, Germania, Grecia, Cipru …. şi pe alte filiere, în primul rând prin ansambluri, orchestre şi tarafuri devenite deja foarte cunoscute în ultima jumătate de secol. Dintre acestea, la loc de frunte este situată Orchestra populară Rapsozii Botoşanilor care în 2010 îşi va aniversa 4 decenii de activitate şi care a devenit reprezentativă în perimetrul promovării folclorului muzical în judeţ, în ţară şi străinătate, dovadă că chiar în această toamnă – al doilea an consecutiv – este invitată la marele Festival internaţional Cerbul de Aur de la Braşov. Fără a fi o formaţie supradimensionată – în structura ansamblului sunt în prezent 20 instrumentişti şi 6 solişti vocali, orchestra botoşăneană numără în rândurile ei performeri ai instrumentelor muzicale: Ciprian Potoroacă şi Doru Farcaş – vioară, Constantin Mândrişteanu şi Vasile Viţalaru – trompetă, Costel Burcea şi Dorel Crâşmăreanu – ţambal, Mitică Stefan – fluier, Ion Oloieru – acordeon, Relu Palade – clarinet şi câteva voci de prestigiu: Petronela Rusu, Laura Ştefănescu, Dan Doboş, Elena Mândrescu, Cornelia Ciobanu, Sofia Vicoveanca, în anii trecuţi prestigiul colectivului fiind asigurat şi de alţi talentaţi interpreţi: Daniela Condurache, Laura Lavric, Anton Achiţei, Mina Pâslaru, Mihaela Ciutac, Vasile Ursache, Aurel Amarandei …
Aflată sub bagheta unui adevărat campion al performanţelor profesionale şi manageriale – l-am numit pe directorul şi dirijorul Ioan Cobâlă – orchestra a participat la toate marile concursuri şi festivaluri de profil din ţară iar peste hotare a concertat în ţări europene precum Republica Moldova, Ucraina, Rusia, Serbia, Franţa, Anglia, Finlanda, Polonia, Bulgaria, Italia, Spania, Germania, dar şi în Asia, Africa şi America. Specialişti şi personalităţi precum Emilia Comişel, Smaranda Oţeanu, Marioara Murărescu, George Sârbu, Speranţa Rădulescu, Dumitru Chiriac, Gheorghe Oprea, Grigore Vieru, Emil Loteanu, Nicos Theodorakis au exprimat în timp aprecieri elogioase la adresa dirijorului, soliştilor şi orchestrei, acest colectiv artistic având şi meritul de a trudi la formarea unor tineri interpreţi care au ajuns deja cunoscuţi şi recunoscuţi: Loredana Călin şi Iustina Irimia, Andrei Maxim şi Claudia Chiraş, Robert Mironică, Adelina Fulga, Simona Mazăre, Ioana Burlacu şi alţii. Concomitent, un ansamblu muzical tânăr dar performant activează la Dorohoi – Orchestra Mugurelul a Clubului copiilor şi elevilor, dirijată de Marcel Dupu – şi a devenit deja cunoscut în ţări europene precum Ucraina, Franţa, Bulgaria, Spania, Danemarca … aşa cum s-a întâmplat şi cu taraful botoşănean Datina condus de Constantin Lupu, dirijor şi interpret care mai are şi meritul de a fi publicat câteva culegeri de folclor muzical botoşănean din care unele piese au fost selectate şi interpretate de celebrul solist american Sherban Lupu în marile săli de concerte din Stockholm, Viena, Londra sau Lisabona, dirijorul botoşănean menţionat imprimând un album cu muzică veche din Moldova de Sus (colecţia Ethnophonie) care a fost premiat de Academia Charles Cros din Franţa.
În condiţiile în care încă din secolul trecut interesul pentru eposul popular în proză sau versuri s-a estompat, folclorul cu funcţii rituale intră în repertoriul pasiv, iar cel ceremonial se modifică prin părăsirea originalităţii, partea cea mai rezistentă a creaţiei şi artei populare botoşănene – melodiile populare, dansurile tradiţionale de o mare originalitate practicate de ansambluri înfiinţate încă din 1929 (Tudora) sau 1936 (Flămânzi), datinile şi obiceiurile de iarnă atât de diverse în satele noastre (Vorona, Corni, Coşula, Conceşti, Hlipiceni, Avrămeni, Vf. Câmpului), produsele artei populare rezultate din prelucrarea lemnului, lutului, firelor textile, pielăriei – poate rămâne în continuare un ambasador credibil al spiritualităţii româneşti aflată în prezent într-un dialog dramatic cu experienţa europeană actuală atât de îndepărtată de lumea datinilor şi obiceiurile ancestrale.
Revista Luceafărul.net – Anul 1 – Numărul 9 – 11 septembrie 2009
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania