Articol republicat prin preluare integrală (fără a fi adaptat) de pe site-ul www.vorniceneanul.ro
Astăzi fiind 14 septembrie, ziua  de naștere a domnului profesor Ovidiu Corleciuc, îi urez multă sănătate, putere de muncă şi La Mulţi Ani!

OMUL MOLIPIST DE HĂRNICIA ALBINELOR
OVIDIU CORLECIUC, PROFESORUL PRIMAR

Autor, Ion Istrate

Albina e onorată nu fiindcă munceşte pentru ea,
ci fiindcă munceşte pentru toţi (proverb grecesc)

De la început sunt nevoit a remarca faptul că acest studiu biografic (perfectibil, după cum se va vedea) îl realizez fără a avea un acord de principiu al primarului Vornicenilor, prof. Ovidiu Corleciuc. În momentul când i-am solicitat un dialog despre viaţa şi activitatea Domniei sale, explicându-i intenţia mea, mi-a replicat destul de sever: Ioane, mie nu-mi trebuie publicitate! Eu sunt primar pentru că vreau să fac ceva pentru oamenii din această comună cu care mă întâlnesc zi de zi şi nu pentru a fi primar. Dacă unii în mandatul lor au ,,semnat ca primarul”, eu în mandatul meu ,,semnez ca profesorul”. Sigur că da, este o aluzie la faptul că Domnia sa îşi realizează atribuţile în mod conştient şi tenace, nu lasă lucrurile să se deruleze la voia întâmplării, întrucât comuna Vorniceni s-a confruntat şi se confruntă cu serioase probleme.

Puţini sunt acei care ştiu că profesorului Ovidiu Corleciuc, în satul său, i se mai spune şi ,,albinuţa”. I se spune aşa nu numai pentru că munceşte de zor ca o albină, dar are şi harul de a fi darnic cu rezultatele muncii sale, mergând până acolo că, atunci când strânge prima recoltă de la albinele sale din gospodăria proprie (şi are o grămadă de stupi; preocupare dinainte de 1980), trece pe la vecinii şi le împarte miere şi le şi spune: Înainte de a mă îndulci pe mine vreau să îndulcesc pe alţii, neînchipuindu-şi cât bine face prin acest gest, pentru că, acolo, în vatra veche a satului, vecinii primarului mai toți sunt bătrâni şi singuratici.

Acest spirit de solidaritate şi întrajutorare l-am observat la Omul Ovidiu Corleciuc, încă din vremea când eram copil. Eram în clasa a patra şi începusem anul de învăţământ la Şcoala din Vale (astăzi Şcoala nr. 2; eu terminasem trei clase la Şcoala veche) şi în drumul meu, spre şcoală şi înapoi, aveam adesea multe întâmplări neplăcute. Într-una din zile sunt aşeptat de doi fraţi (,,ceata lui Răţoi”) care încep un interogatoriu, agresiv din partea lor, ceea ce ar fi putut să izbucnească într-o straşnică şi violentă bătaie, dacă nu ar fi apărut Ovidiu (atunci am auzit cum îl cheamă) risipind forţele agresive. Eu i-am mulţumit pentru ajutor şi dădeam să plec, dar apărătorul meu mă opreşte şi îmi zice că mă însoţeşte pentru că, mai încolo, sunt aşteptat de altă ,,ceată”, cea a fraților Diaconu (Dumnezeu să-i ierte) şi care, probabil, aveau pus la cale, la fel, un atac premeditat asupra elevului nou de la Şcoala din vale. Povestindu-i tatălui meu întâmplarea şi gestul care m-a impresionat, tata mi-a spus, atunci, o povestioară şi în final a conchis ,,Aista îi seamănă lui taică-su”. Aşa am aflat cum tatăl meu a fost salvat de către Arcade Corleciuc, tatăl lui Ovidiu, de la ceva ani de puşcărie pentru o faptă banală (era pe vremea când în ţară se instalase un regim neadecvat – 1946, 1947 –, tata primise, după cumplita secetă, ajutor de la stat sămânţă pentru recoltele anului viitor şi în loc să i se dea grâu i s-a dat orz, pe care a încercat să-l schimbe la târgul din Săveni, fapt considerat penal în acea vreme).

Profesorul Ovidiu Corleciuc este fiul lui Arcade Corleciuc şi al Mariei (sora profesorului Aurel Muraraşu). Ovidiu s-a născut la 14 septembrie 1949, în Comuna Vorniceni, Judeţul Botoşani şi a absolvit clasele primare în 1963, la Şcoala din Vale (Vorniceni). Elev eminent şi disciplinat a fost admis printre primii la cursurile de zi ale Liceului teoretic Vorniceni, fiind din prima promoţie a acestei instituţii de învăţământ. Sârguinţa, dragostea de carte şi de muncă i-au insuflat-o, în primul rând, familia şi, necondiţionat, dascălii din școala primară şi profesorii din anii studiilor liceale: neuitaţii Mihai Pânzaru, Ioan Şalaru, Constantin Istrate, Dionisie Pădureţ, Dumitru Floarea Rarişte (venit de la Universitatea din Cluj, autor al poemului Bobâlna), apoi profesorii Teodor Epure, Muraraşu Aurel, Niculina Boariu. Făcând parte din prima promoţie a Liceului de cultură generală Vorniceni (secţia umanistă) şi ultima promoţie cu durata de 11 clase (7 clase primare şi 4 clase de liceu) a avut colegi pe vornicenenii Mihai Sava şi Dumitru Dascăleanu – ofiţeri superiori, Gheorghe Chirilă – inginer geolog, Adela Ursache, Elena Hrincă, Constantin Curcă – fii şi fiice cu care comunitatea locală se mândreşte.

Dovada capacităţii sale intelectuale o găsim acolo, când resfoim arhivele liceului, în situaţia şcolară a anilor de liceu, Ovidiu Corleciuc situându-se, an de an, în primele locuri. Şi cum nu e omul să se oprească la jumătate de drum, îşi continuă studiile: în 1969 a absolvit cursurile Institutului Pedagogic de 2 ani Suceava, obţinând diploma de învăţător; apoi a urmat cursurile Institutului Pedagogic de 3 ani (Suceava), Facultatea de Istorie-geografie (abs. 1973) şi a continuat cursurile la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, specializarea geografie (licenţiat în 1977). Cu aceeaşi consecvenţă se preocupă de perfecţionarea pregătirii sale profesioanle. Obţine succesiv gradele didactice în învăţământ: Definitivatul (1973), Gradul II (1982) şi Gradul I (1987).

Activitatea profesională, ca slujitor al învăţământului vornicenean, şi-a realizat-o pe măsura pregătirii sale. Încă de la absolvirea liceului a lucrat ca profesor la Şcoala nr. 2, la Şcoala Dealu-Crucii, unde a fost numit şi director (1971-1974), după care a revenit la Şcoala nr. 2, unde a funcţionat şi ca director între 1980-1986. Între anii 1986 – 2000, a funcţionat ca profesor de geografie la Şcoala nr. 3 Vorniceni cu clasele I-X şi director coordonator al şcolilor din  comuna Vorniceni.

Formaţia profesională, captată parcă prin inducţie de la cei ce s-au format la Şcoala Normală ,,Alexandru Vlahuţă” Şendriceni (Mihai Pânzaru, Teodor Epure, Constantin Istrate), l-a determinat pe neobositul vornicenean să-şi dedice munca şi viaţa, precum au făcut-o şi mentorii săi, satului în care s-a născut, alăturându-se  efortului colectiv de modelarea destinelor tinerelor vorniceneni. La nobilă şi împovărătoare muncă s-a angajat profesorul!… pentru că Domnia sa nu s-a oprit, doar, la acest nivel, ci şi-a asumat sarcini şi mai grele de a modela şi conduce destinele unei comunităţi.

Pasiunea, munca în stupina proprie, îngrijind albinele (unica insectă domesticită de om) i-au luminat gândirea şi i-au dat forţa necesară pentru a se înrola într-un partid politic în vederea obţinerii unui mandat de primar. Albinele nu pot vedea culoarea roşie dar văd razele ultraviolete, pe care noi, oamenii obişnuiţi şi normali, nu le vedem!

Din dragoste pentru albine şi ascultând mesajul lor, cel al harniciei, Ovidiu Corleciuc obţine în anul 2000 primul mandat de primar al comunei Vorniceni, apoi al doilea şi al treilea, cel din prezent. Rară performanţă, în Vorniceni!

Şi cum ceea ce şi-a propus a face pentru comunitate nu se realizează uşor şi de la sine, mai ales că, aici, în Vorniceni sunt serioase ,,forţe cârcotaşe” călăuzit mereu de spiritul harnicilor himenoptere şi receptiv la mesajul unui proverb belgian – ,,albina fără ac nu face miere!” – a trecut la treabă şi aşa vedem rezultatele: a pietruit şi modernizat reţeaua stradală a Vornicenilor; a realizat o cale de acces modernă prin Davidoaia spre Dealul Crucii; a fost ridicată o şcoală nouă în Dealu-Crucii după standardele europene; a fost construită o şcoală nouă în satul Davidoaia cu fonduri proprii ale comunităţii; s-a construit un local nou pentru grădiniţă de copii; s-a reabilitat şi modernizat şcolile din satul Vorniceni; s-a construit şi dat în folosinţă sediul nou al primăriei…

Şi câte mai are de întreprins primarul, Ovidiu Corleciuc!… fiindcă la o discuţie cu Domnia sa cu ceva vreme în urmă, ca fiu al acestor locuri, am reţinut un plan foarte serios de modernizare a Vornicenilor şi a satelor aparţinătoare. Fără a exagera, am să încerc să desconspir acest program personal, pentru că nu poate fi decât în folosul tuturor. Fac acest lucru cu strângere de inimă, pentru că, aşa cum am spus la începutul acestui expozeu, nu am acordul ferm al domnului profesor. Ce doreşte Domnia sa să vadă realizat în comuna Vorniceni: să obţină un proiect de finanţare pentru reabilitarea, consolidarea şi restaurarea bisericilor, precum şi refacerea perimetrilor Bisericii din lemn, care este bun din Patrimoniul Naţional pe lista monumentelor  protejate prin Legea nr. 422/2001; stabilirea unui nomenclator al străzilor şi atribuirea denumirilor adecvate (este şi normal, Vorniceniul are o întindere mult mai mare în comparaţie cu unele oraşe din ţară); reabilitarea şi dotarea corespunzătoare a căminului cultural; construirea unei locaţii cu multiple funcţii pentru serviciile de asistenţă medicală (clinică cu posibilităţi de internare a urgenţelor medicale); amenjarea unui parc de agrement şi a unui amfiteatru pentru spectacole în aer liber în preajma Şcolii nr. 3 (fostul liceu); o bază sportivă care să aibă o sală de sport; găsirea unei locaţii şi nfiinţrea muzeului sătesc (ideal ar fi în preajma Bisericii din lemn, n.r.); refacerea şi reînvierea vieţii cultural artistice şi de promovare a tradiţiilor satului: şezătorile, formaţia de fluieraşi şi a grupurilor vocale, hora satului, etc.; definitivarea şi obţinerea oficializării stemei comunei Vorniceni; construirea unei capele în incinta cimitirului sătesc – cu sprijinul parohiilor – (normă european, dealtfel).

Am rămas înmărmurit de îndrăzneţul proiect, prezentat năucitor de rapid de Ovidiu Corleciuc. Nu de mult (sfârșitul anului 2009) am îndrăznit să-l întreb: ,,şi totuşi cum credeţi că veţi reuşi? … vremurile sunt grele, condiţiile oferite de Vorniceni sunt complicate şi diverse…”. Profesorul primar, neaşteptânduse la o aşa atitudine, tăios şi vulcanic îmi reproşează precum unui elev ce nu înţelege lecţia predată: ,,… apoi, să mai veniţi şi voi să daţi o mână de ajutor, ăş tia care vă mândriţi că sunteţi din Vorniceni şi numai treceţi pe aici sau nici nu vreţi să auziţi de noi, comentându-ne şi înjurându-ne… vezi Ioane ?!… la anul se va finaliza construcţia sediului nou al primăriei, care sigur va ieşi bine, dar ştii care e problema?… nu am bani pentru dotare şi împodobire aşa cum ar trebui să fie o primărie nouă… dar am s-o realizezi şi pe asta… voi cei cu traiul în altă parte aveţi posibilităţi să ajutați această comună… de ce nu o faceţi? şcoala nu are un fond de carte potrivit pentru bibliotecă! Voi din atâtea cărţi cu care vă lăudaţi de ce nu donaţi şi şcolilor pe unde aţi trecut şi aţi învăţat?…”. După ce i-a mai trecut supărarea, a continuat arătând că a prins destulă experienţă în anii care au trecut şi că aceasta îl va ajuta să iniţieze, să obţină, să implementeze şi să monitorizeze proiecte mari cu finanţare europeană. O şansă ar mai fi şi faptul că a realizat obiective de investiţii, cum ar fi sediul nou al primăriei, cu efort propriu şi din surse locale. Am mai făcut precizarea că nu va lasa pe nimeni, din cei cu răspunderi în diferite instituţii ale comunei, să nu-şi ia în serios atribuţiile, pentru că degeaba se fac investiţii şi se obţin dotări, dacă nu sunt bine chibzuite şi gospodărite nu se alege nimic şi cetăţeanul de rând nu simte efectul. Frumos şi interesant dialog a fost cu primarul Vorniceniului – prof. Ovidiu Corleciuc! Merita să fi fost evidenţiat atunci, dar nu aveam această posibilitate pe care o am acum.

Acum am spus-o!… sper ca Domnia sa să nu se supere că nu l-am avertizat că voi publica în această manieră o discuţie ocazională, mai ales una pste care a trecut şi ceva timp.

Într-un fel, aş mai spune că, nu ştiu de ce, primarul  a avut reţinere pentru a susţine cu câteva date  pregătirea acestui material, deoarece la o mică cercetare am descoperit ca a dialogat destul de des cu reprezentanţii presei. Aş reda aici, pentru a nu lăsa impresia unei informaţ ii false, câteva opinii apărute în presă: ,,Colaborare rodnică între Primăria comunei şi parohii/ Am stat de vorbă şi cu primarul comunei Vorniceni. Deşi este foarte ocupat, domnul primar Ovidiu Corleciuc (profesor de istorie-geografie) a vorbit cu mare plăcere despre bisericile şi preoţii din comună şi a arătat că este o frumoasă şi rodnică colaborare între primărie şi parohii. Domnia sa a spus: „Ruşine de primarul care nu respectă Biserica şi preoţii! Dacă respect Biserica şi preoţii, şi credibilitatea mea creşte în rândul sătenilor. O hotărâre dată de Primărie şi întărită de preot capătă o putere mult mai mare“. A ţinut să mai spună că, în colaborare cu Biserica, doreşte să adune fiii satului la împlinirea a 580 de ani de atestare documentară a aşezării, dar şi întâlnirea cu prima promoţie a Liceului Vorniceni, de acum 40 de ani, din care face parte şi domnia sa. Pentru întâlnirea fiilor satului, părintele Ciprian pregăteşte o nouă troiţă, lângă care să arboreze steagurile tuturor ţărilor unde lucrează credincioşi din Vorniceni.” (Pr. Ioan MANOLIU, Ziarul Lumina, 4 iunie 2007); În ciuda realizărilor din 2010, primarul Corleciuc are o mare nemulţumire, pe deplin justificată: „Din bugetul alocat iniţial în acest an, din sumele trimestrului patru, ne-au fost retrase cinci miliarde lei vechi. În aceste condiţii sunt în imposibilitatea de a efectua plăţi, pentru lunile noiembrie şi decembrie, pentru: rata la bancă, asistenţă socială, energie electrică, telefon. Este o situaţie dificilă pentru care musai trebuie găsită o soluţie. O altăsupărare personală a fost cauzată de faptul amânării unui proiect pentru care m-am zbătut foarte mult. Deşi am obţinut punctaj maxim pentru reabilitarea drumurilor de exploataţie din extravilan, proiect de un milion de euro, la Măsura 125 din FEADR, alături de alte comune din judeţul Botoşani nu ni s-a aprobat finanţarea. Dat fiind faptul că s-a făcut o mare nedreptate, am înţeles că se intenţionează să se revină asupra deciziei şi să primim finanţarea în 2011. Tot în acest an am reuşit să aducem piatră şi să pietruim drumurile din satele Vorniceni şi Davidoaia. Cu fonduri de la Banca Mondială, la Dealul Crucii am pietruit 1,2 kilometri de drum. La ora când stau de vorbă cu dvs, în comună sunt pietruite peste 90% din drumurile comunale şi săteşti. Din păcate, nu s-a făcut nimic pentru reabilitarea actualului drum naţional, DN 29 F, fost DJ 298, Vorniceni – Cristineşti, care are 30 kilometri. Acest drum arată jalnic, este plin de gropi şi nu se găsesc de ani buni fonduri pentru reparaţii, deşi este un traseu foarte important în zonă. Din punct de vedere social, în acest an ne-am confruntat cu o mare problemă. Dacă în 2009, la Vorniceni 1 400 de familii au beneficiat de ajutoare de căldură, acum, din cauza condiţiilor de finanţare foarte aspre, doar 140 de dosare au fost întocmite”. (Gabriel Balaşa, ,,Profesorul Ovidiu Corleciuc se află de peste 10 ani în fruntea comunei” www. informatorulmoldovei.ro).

Acum, când revista Vorniceneanul a trecut deja în anul II de existenţă, mă simt onorat că am avut prilejul de a scrie despre un OM ale cărui fapte le întâlnim, aici în Vorniceni, o dată la 100 de ani. Aşa se scrie istoria acestei comunităţi, de cele mai multe ori vitregită în procesul său de devenire. Vorniceniului a început să-i bată vântul în pânze!

Astăzi fiind 14 septembrie, ziua Domniei Sale de naștere,  urez domnului profesor Ovidiu Corleciuc multă sănătate, putere de muncă şi La Mulţi Ani!