Dan Vizanty, ştiut între prieteni şi cunoscuţi drept „mon cher”, s-a născut pe 9 februarie 1910 la Botoşani într-o familie moldoveană cu rădăcini greceşti.

Lasă Conservatorul de Artă Dramatică de la Iaşi după 2 ani de studii şi, la „îndemnul aerului”, urmează Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie-Cotroceni, pe care o absolveşte în 1931.

Parcurge o serie dintre etapele carierei şi ierarhiei militare pornind de la gradul de sublocotenent aviator şi devenind, pe rând, observator aerian (1931), pilot de război (1932) şi pilot de vânătoare (1934).

Pentru a-şi desăvârşi formarea sa ca ofiţer şi comandant de escadrilă, urmează diferite cursuri de perfecţionare şi zboară pe mai toate tipurile de avioane. La 16 octombrie 1936 este înaintat la gradul de locotenent aviator, iar la 17 aprilie 1939, la cel de căpitan, cu care participă la război.

Cel de-al Doilea Război Mondial a fost, pentru armata şi aviaţia română, „o luptă prodigioasă şi extrem de dificilă a unei armate care, pe parcursul aceluiaşi conflict, a luptat, la început cu U.R.S.S. la est, cu anglo-americanii în interior şi, la final, cu germanii la vest.”

Începând cu 22 iunie 1941, căpitanul Dan Vizanty s-a distins în calitate de comandant al Escadrilei 43 Vânătoare în timpul campaniei din Basarabia. Între iunie 1941 şi august 1942, participă la peste 50 misiuni de război şi se distinge prin curaj şi spirit de sacrificiu ca pilot de elită şi foarte bun comandant.

Între august 1942 şi august 1943 este şef de cabinet al sub-Secretarului de Stat al Aerului, apoi este numit comandant al grupului 6 vânătoare pentru apărarea capitalei şi zonei  petroliere Ploieşti- Câmpina, cu avioane tip I.A.R., concepute şi fabricate în România, cu performanţe dintre cele mai bune din lume.

Cu grupul său, Dan Vizanty a participat la cele mai dramatice şi mai glorioase lupte împotriva aviaţiei americane, doborând 90 de avioane de bombardament şi 45 de avioane de vânătoare.

Căpitanul Dan Vizanty, personal, a distrus 12 Fortăreţe Zburătoare şi Liberatoare şi 3 avioane de vânătoare.

Planificată să distrugă punctul de rezistenţă aviatică al căpitanului Dan Vizanty, în primăvara anului 1944, aviaţia de vânătoare americană a executat, pe 10 iunie, ora 8, la joasă înălţime un raid ce se dorea surprinzător. Raidul, la care au participat peste 100 de aparate, s-a soldat cu un eşec total, nici un avion românesc nefiind surprins la sol. După o luptă dură, aviaţia americană a pierdut 24 de aparate, iar românii, doar, 3.

Americanii recunosc meritele deosebite ale grupului condus de către căpitanul Dan Vizanty şi, crezând că acesta a fost ajutat de către nemţi, abia în 1980 au aflat şi s-au convins că strălucita victorie a fost una strict românească.

După 23 august 1944, căpitan aviator Dan Vizanty devine comandantul Grupurilor 1 şi 6 şi asigură apărarea Bucureştiului contra atacurilor germane, doborând 25 de aparate nemţeşti.

La 10 mai 1945 este înaintat la gradul de locotenent comandor.

La sfârşitul războiului, locotenentul comandor Dan Vizanty totaliza peste 4600 de ore de zbor.

Ca recunoştinţă a calităţilor sale de pilot, „pentru fapte de arme excepţionale săvârşite pe câmpul de luptă”, a primit numeroase înalte decoraţii şi distincţii.

Pe timpul regimului comunist a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”, iar după 2 ani de execuţie, a fost graţiat.

Cu fermitate şi demnitate suportă trecerea de la gloria de erou la nedreptăţile crunte provocate de către noul regim şi practică tot felul de meserii, abia, obţinute de la vicisitudinile vremii.

În 1976, totuşi, devine membru pionier al Asociaţiei Aeronautice Internaţionale, iar în 1977, după ce se stabileşte în Franţa, a fost onorat cu „Medalia de Argint a oraşului Paris”, înmânată de către primarul de atunci, Jacques Chirac.

Moare la Paris la 12 mai 1992, acolo unde „până la urmă a primit aprecierea şi respectul ce i-au fost refuzate în ţara sa.”

Iată un fragment de Înaltă Demnitate surprins într-o convorbire radiofonică între gentlemenul moldav şi un pilot aviator neamţ, foarte bun prieten de pe când luptau împreună împotriva bolşevismului:

-„Dragă Vizanty, într-o jumătate de oră voi lansa un bombardament asupra Bucureştiului. Ce vei face?
–Fără ezitare răspund: Ridic aviaţia de vânătoare!
-Te înţeleg, fiecare cu datoria sa.
–Nu există alternativă. Tristă realitate. Dacă ne ajută Dumnezeu, ne vom reîntâlni într-o zi pentru a evoca doar clipele fericite petrecute împreună.”

Şi s-au reîntâlnit peste 35 de ani la un Congres Internaţional al Piloţilor de Vânătoare. La ziua eroilor.