Publicat de Ionuț MIORCĂNEANU, 31 dec.2013
FÂNTÂNA
Pe lemnul cioplit de-un înger arde fumul căzut peste mine iar flăcările din părul meu -ce nici ploaia nu le stinge- dansează-n culoarea şi lumina lor şi cântă un fior stins demult. Oglinda de apă luceşte albastru peste cerul vechi care i-a dat viaţă când nu avea culoare… Nimic nu e… doar eu privesc fântâna păzită de un înger urât si malefic. Întoarce-mă la visul meu de altădat’! Să-mi alin trupul de lut cu apa vieţii din ochiul mic şi-adânc de fântână rece, să nu mai înseteze în veci sufletul meu chinuit de neiubire!… VERDE În visul meu verde ce l-am trăit azi-noapte am prins Timpul şi l-am legat în singura mea viaţă. El mi-a strigat, nervos si verde: “-Opreşte-mă!” dar n-am izbutit decât să-l gonesc mai repede din viaţa mea; şi când m-am oprit din fuga mea pe-o piatră verde de smarald curat şi viaţa-mi s-a sfarşit!… Eram bătrân şi înghiţeam ultima oară aerul verde al primaverii. Ploua… şi printer picături vedeam Timpul strecurându-se şi spunându-mi: “-Opreşte-mă!” Iar eu l-am oprit: căci am murit!Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania