OMUL OCROTIT DE DUMNEZEU
GHEORGHE GHERMAN – PROFESORUL OŞTEAN, PROTEGUITORUL TRADIŢIEI ŞI SPIRITULUI VORNICENEAN
Autor, Ion ISTRATE

E ocrotit de Dumnezeu!
Acestea au fost primele vorbe despre Gheorghe Gherman, auzite de la mama mea în vremea când aveam vreo cinci ani. O întâmplare nefericită a făcut să-l cunosc atunci pe copilul Gheorghe Gherman, care, ca prin minune, a scăpat cu viaţă după ce a fost surprins de căruţa cu cai a tatălui meu. Tata obişnuia ca sâmbăta să rezolve unele treburi administrative din gospodărie: reparatul căruţei, potcovitul cailor, măcinişul la moară din sat… Cum dimineaţă a fost la moş Alecu Feraru pentru a potcovi caii, pe la amiază, mergeam la moară cu căruţa plină de saci. La insistenţa mea, tata îmi încredinţează biciul şi hăţurile. Pentru a nu fi mai prejos decât tata, strunesc hăţurile şi lovesc cu biciul crupa unui cal, care se nimerise a fi cel mai ,,iute”. Caii au luat-o la galop şi, cum probabil aveau în memorie locul unde au fost potcoviţi, au făcut scurt la stânga şi pe podeţ l-au surprins pe copilul Gherman. Acea zi pentru familia noastră a fost mâhnită şi plină de griji. Mama şi mătuşile mele se rugau în faţa icoanei, iar tata nu-şi găsea locul. În cele din urmă, vine tata de la familia Gherman şi spune că ,,băiţelul e bine şi poate s-o îndura Dumnezeu să nu aibă necazuri mai târziu”. Atunci mama, cu lacrimi în ochi, a zis: ,,Doamne, e ocrotit de Dumnezeu!”

Nu trecuse prea multă vreme şi într-o zi de sărbătoare – duminică – stăteam cu părinţii în cerdacul casei, bucurându-ne de cum şi ce frumos se auzea slujba la Biserica cea Nouă, aflată la câţiva paşi de casa părintească. Deodată auzim un vacarm, care venea dinspre drumul principal ce străbatea satul de la un capăt la altul, şi distingem urale de genul ,,Stalin şi poporul rus libertate ne-a adus!”. Mamei i-au dat lacrimile şi a plecat în casă (cum altfel, dacă tatăl ei, bunicul meu – Costache Ursache – a fost luat prizioner şi executat la Tarniţa, lângă Kiev, pentru că a părăsit coloana pentru câteva coji de cartofi luaţi din gunoaie). Nu am stat locului; am alergat pe uliţa noastră, ce duce la şoseaua de unde venea gălăgia, şi am prins la timp alaiul organizat atunci cu ocazia ,,gloriosului octombrie”. Vacs! În coloana de defilare – elevi de la Şcoala din vale -, l-am văzut pe băiatul Gherman. Nu l-aş fi observat, dar un învăţător surescitat se apropie de el îi smulge tricolorul din mână şi-l aruncă în şanţ. După ce a trecut coloana, am luat steguleţul aruncat, confecţionat dintr-o foaie de maculator cu cele trei culori – roşu, galben şi albastru – măiestrite atent cu creioane colorate de către cel pe care cândva îl văzusem printre picioarele cailor noştri. Am ajuns acasă, îi arăt tatălui meu steguleţul şi îi spun povestea infamantei atitudini a şablonarului învăţător faţă de elevul Gherman. Tata, după un adânc oftat (amintinu-şi probabil de trista întâmplare), îmi spune: ,,aista va fi un bun oştean”. Atât a spus tata, el însuşi fiind un apărător al tricolorului românesc în luptele de pe linia Nistrului în Al Doilea Război Mondial. Mai târziu, ştim cu toţii că profesorul Gheorghe Gherman a purtat şi încă o să mai poarte multă vreme tricolorul cu ocazia unor evenimente şi sărbători de importanţă pentru vorniceneni, pentru români.

Acum, când profesorul Gheorghe Gherman este proaspăt pensionat, am reflectat, mai mult ca de obicei, la acele momente grele pentru Dumnealui şi familia mea şi la ceea ce a făcut, până în prezent, pentru satul său natal… şi mi-am zis că, acest OM a fost şi va fi păzit de Dumnezeu pentru că vornicenenii au nevoie de aşa oameni.

Profesorul Gheorghe Gherman, fiul lui Gheorghe şi al Elenei Gherman, a văzut lumina zilei la data de 4 aprilie 1949, la Vorniceni. Părinţii, agricultori, i-au insuflat de mic dragostea faţă de muncă şi respectul faţă de oameni. S-a căsătorit, în mai 1975, cu Viorica Boziceanu din satul Sarafineşti, comuna Corni, judeţul Botoşani. Din căsătorie au rezultat 4 copii: Laurenţiu – Ionuţ (n. 1976); Loredana – Manuela (n.1981), Cecilia – Livioara (n.1986) şi Iustin (n.1993), toţi cu educaţie şi instrucţie aleasă.
Inteligent şi cu dragoste de carte a obţinut rezultate remarcabile de-a lungul anilor de studii: elev al Şcolii elementare de 7 ani Nr. 2 Vorniceni şi al Liceului de cultură generală ,,Garabet Ibrăileanu” din Iaşi (1963 – 1967); apoi student al Institutului Pedagogic de 3 ani Suceava (1967-1970) şi al Facultăţii de istorie – geografie din cadrul Universităţii ,,Al. I. Cuza” Iaşi (1967-1970). Determinat de cerinţele locului de muncă precum şi permanenta sa dorinţă de a cunoaşte cât mai mult pentru perfecţionarea pregătirii profesionale a continuat să studieze. Aşa, în 1973, a susţinut definitivarea în învăţământ, în 1978 a obţinut Gradul didactic II şi, în anul 1978, Gradul didactic I, disciplina geografie.

Activitate profesională şi-a împlinit-o pe măsura studiilor parcurse. A fost angajat în învăţământ, 1 septembrie 1970, la Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 1 Vorniceni, unde a lucrat până în august 2010 cu întrerupere de 1 an (anul şcolar 1972- 1973), când a funcţionat ca profesor de Istorie – Filozofie la Liceul de cultură generală Vorniceni. A fost director al Şcolii Nr. 1 Vorniceni timp de 15 ani (1980-1989 şi 2000 – 2005), a activat în cadrul Comisie metodice a profesorilor de istorie-geografie şi cultură civică (aria curriculară ,,Om şi societate”), conducând această comisie în mai multe rânduri şi în cadrul cercurilor pedagogice de istorie (Dorohoi şi George Enescu) şi geografie (Dorohoi) şi a participat la consfătuirile cadrelor didactice ale profesorilor de istorie şi geografie, precum şi la Congresul Naţional de Geografie organizat la Botoşani în 2008 şi Drobeta Turnu Severin, în 2010. O carieră de dascăl, timp de 40 de ani, la aceeaşi şcoală, unde a educat şi instruit tot atâtea generaţii, iar în calitate de diriginte, dovedind trăsături distinctiv intelectuale, a îndrumat şi modelat 27 colective de elevi. Statornică profesiune şi frumoasă performanţă a realizat Domnia Sa! Vornicenenii se mândresc de ceea ce este Profesorul Gheorghe Gherman!
Totodată, s-a remarcat şi se dovedeşte neistovit şi în sfera activităţilor extraşcolare în beneficiul comunităţii locale: expediţii şcolare (1971-1988); excursii în toate zonele Moldovei; instructor în tabere şcolare (Bivolărie – Suceava, Poiana Căprioarei – Vaslui, Bucureşti), unde au participat şi vlăstarele din satul natal; a fost în colectivul care s-a ocupat de înfrăţirea comunei Vorniceni (Botoşani) cu Vornicenii (r.Străşeni) din R. Moldova şi cu localitatea Saint Georges – Buttavent (Franţa); a publicat articole în ziarele judeţului; a colaborat cu Revista ,,Tempus” – Vorniceni, colaborează şi publică frecvent în ,,Vorniceneanul” şi ,,Luceafărul” – Botoşani; a organizat serbări şcolare închinate ,,Zilei Eroilor”, Unirii Principatelor, Zilelor Europe, dar şi sărbătorilor creştine (Sf. Paşte, Crăciun, etc.); a organizat întâlniri şi dezbateri cu sătenii şi susţine o bogată activitate în cadrul Consiliului parohial şi al Bisericii ortodoxe din Vorniceni.

Viaţa socială, politică şi economică, istoria locului natal l-au preocupat încă din anii de liceu, rezultate remarcabile obţinând după terminarea studiilor superioare, continuând cu perseverenţă munca de cercetare ştiinţifică. Activitatea ştiinţifică a fost materializată prin publicarea celor două lucrări cu caracter monografic: ,,Vorniceni – însemnată vatră strămoşească”, în 2007, la Editura Agata şi ,,Şcoala Prof. Octavian Ionescu, şcoala unor multe reuşite – Sinteză monografică”, în 2010. Primul volum s-a bucurat de un real succes, apreciindu-se importanţa unei astfel de lucrări. Aşa, bunăoară, Dumitru Lavric evidenţiază: (…)Vorniceni – însemnată vatră strămoşească, subintitulat Monografie istorico-geografică, datorat profesorului de geografie Gheorghe Gherman; cartea dezvăluie la modul ştiinţific cadrul fizico geografic al localităţii Vorniceni (relieful, clima, hidrografia, vegetaţia, fauna, solurile) precum şi principalele elemente ce ţin de geografia umană şi economică (populaţie, aşezări, ocupaţii, căi de comunicaţie, comerţ); se adaugă o prezentare a obiceiurilor şi tradiţiilor locurilor, o exhaustivă şi impresionantă listă a personalităţilor satului Vorniceni şi un material ilustrativ extrem de bogat. Pe bună dreptate, într-un emoţionant Cuvânt de suflet, prof. univ. dr. Mihai Maxim subliniază: „Cititorii vor găsi aici date istorice interesante despre satul lor, relevate anterior mai ales de profesorul Octavian Ionescu în monografia sa, dar cu deosebire foarte multe informaţii cu caracter geografic (…), domeniu în care autorul se simte la el acasă şi care dă nota de noutate şi de contribuţie originală acestei monografii”.

Munca profesorului Gheorghe Gherman şi rezultatele sale au fost percepute şi apreciate şi în presa naţională (Cronica română): ,,Satul a fost şi este dintotdeauna locul ce reflectă într-o anume măsură gradul de omenie şi de cultură al poporului român. Este îmbucurator faptul că. după 1990, a devenit o obişnuinţă ca intelectuali ai satelor să realizeze monografii închinate locurilor natale, adevarate ,,radiografii” rurale ce dau la iveală uneori adevăruri (legate de agricultura, mai ales) odinioară ţinute secret. Este şi cazul lui Gheorghe Gherman, strălucit profesor de istorie în satul Vorniceni, judeţul Botoşani. De-a lungul celor peste 30 de ani de carieră didactică, în paralel cu activitatea la catedră, domnul Gherman a desfaşurat o intensă muncă de cercetare a trecutului localităţii în care s-a născut, culegând de prin arhive şi documente cu caracter geografic, istoric şi economic informaţii necesare alcătuirii unei cărţi. (…). Prof. Gheorghe Gherman povesteşte, descrie şi reînvie ocupaţii vechi, obiceiuri şi tradiţii, face portrete, insuflând textului o anume căldură, cum numai un fiu al satului o poate face. Oamenii de aici au creat veşnicul tezaur popular: colindele, horele, strigăturile, nunta, scoşul la joc al fetelor de maritat, ţesutul scoarţelor…, toate de o frumuseţe unică (pozele sunt elocvente), exprimând vitalitatea şi puterea de creaţie a ţăranilor moldoveni, care-şi ştiu rostul şi menirea pe acest pământ. Reţine atenţia şi lista de toponime locale: ponoare, bahna, bulboana, hartop, stânişte, chirişte, holm, huluba, scorţar, rotar, ungurean etc. Cartea monografică se încheie cu capitolul dedicat prezentării personalităţilor care au plecat de aici si şi-au făcut un nume în ţară şi peste hotare.” (,,O monografie închinată satului natal”, Eugenia Vasile). Sau în altă împrejurare: ,,(..)Am citit, cu puţin timp în urmă, în paginile acestui ziar (Cronica română, n.r.) o recenzie la Monografia satului Vorniceni, din judeţul Botoşani, rod al unor eforturi întinse pe mai mulţi ani, depuse de profesorul de istorie Gheorghe Gherman. Iniţiativa demnă de toată lauda, aşa cum laude se cuvin şi autorului recenziei, pentru gestul de a fi făcut publică o astfel de lucrare – în ideea, imi place să cred, a unui model de urmat. Aceste iniţiative nu sunt, desigur, aidoma celor întreprinse de către Dimitrie Gusti şi studenţii/specialiştii săi. Nu au asemenea ambiţii – şi nici instrumentele cercetării sociologice. Ele sunt, mai degrabă, o “dare de samă” – cum ar zice cronicarul – şi valoarea lor constă tocmai în faptul că autorii (de regulă, profesori de istorie) sunt oameni ai locului, buni cunoscători ai acestui loc, iar prin bogaţia de informaţii, fapte, evenimente, întamplări, rezultatele trudei lor, nu doar cantitativ, mi se par deasupra celor gustiene (nu-i mai puţin adevărăt că, de cele mai multe ori, ,,echipele Gusti” îşi propuneau să-i înveţe pe oamenii satului cum să-şi organizeze viaţa şi munca, trăgându-i cu hârzobul spre civilizaţie). Vorniceni (ce nume frumos! de la ,,vornic” – care chiar dacă a dispărut din peisajul administrativ, s-a păstrat în ritualul nunţii) este un sat din nordul tarii. Am, acum, prilejul şi bucuria să constat, iată, că Nordului îi răspunde Sudul, cu o lucrare pe masură – în posesia căreia am intrat graţie amabilitaţii poetului Pan Izverna. Este vorba de monografia “Strehaia în istorie” (Editura PACO-Bucuresti) semnată de C. A. Protopopescu – şi el profesor de istorie, şi el om al locului. (…)” (,,Nevoia de monografii. Strehaia în istorie”, Ion Andreiţa).

În gest de recunoaştere şi apreciere a muncii sale a primit numeroase diplome şi titluluri, printre care amintim: ,,Diploma de Onoare” (2004) pentru promovarea tradiţiei româneşti şi a valorilor culturii locale şi ,,Titlul de Membru de Onoare al Fundaţiei Naţionale” (2007) pentru contribuţia deosebită la îmbunătăţirea patrimoniului cultural al comunei Vorniceni, ridicarea prestigiului întregii comunităţi şi afirmarea identităţii locale, acordate de Fundaţia Naţională pentru Dezvoltare Comunitară; ,,Distincţia de Vrednicie” acordată (2008) de Metropolia Moldovei şi Bucovinei, ca semn al preţuirii şi binecuvântării pentru râvna şi dărnicia faţă de Biserică.

Zăbovind şi reflectând cu emeritul profesor despre muncă, viaţă şi destin, am reţinut din vorbele sale: ,,Viaţa noastră-i făcută din bune şi rele, bucurii şi necazuri, împliniri şi neîmpliniri… am crezut în necesitatea muncii, în nevoia ştiinţei de carte, de aceea am visat să devin profesor şi am devenit, după ani. Mi-a plăcut să mă întorc, după studii, în satul meu natal… şi ţin mult la sentimentul naţional, la istoria noastră, a românilor. Sunt mulţumit de munca mea de până acum (peste 40 de ani) şi voi continua să fiu în slujba vornicenenilor mei. Nu voi precupeţi nimic până nu voi realiza şi un muzeu sătesc, aici, la Vorniceni.” Doamne, câţi se mai pot gândi, acum, la aşa ceva!

O viaţă dedicată muncii şi satului său, biruind zi de zi fel de fel de greutăţi şi, chiar, piedici şi atitudini răuvoitoare şi pline de ironie ale unor săteni. Dar, pe profesorul Gheorghe Gherman, nu l-au speriat nici ,,zgomotul”, nici pornirile ostile a celor din jur. A dus până la capăt tot ce-a început, aşa cum a gândit Domnia sa că e mai bine să-o facă.

Departe de a fi o prezentare exhaustivă a biografiei, a personalităţii profesorului Gheorghe Gherman, aş încheia cu o povestioară, o păţitură din copilăriei, cu ceva mai înainte de vremea celora pe care le-am amintit la început. Deseori, nu aveam chip să ies în ogradă, deoarece un cucoş alb din mulţimea galinaceelor gospodăriei, cum mă vedea, cotcodăcea, bătea din aripi şi se repezea la mine, fapt ce mă făcea să tot apelezi la ajutorul părinţilor. Într-o zi, nu am putut suporta această umilinţă, am luat o căciulă mare de-a tatei, am tras-o pe cap, cu un surtucaş pe mine, pun mâna pe un făcăleţ şi cu obrajii împurpuraţi am ieşit afară. Cucoşul cum m-a văzut, zgomotos şi iute de picior se năpusteşte spre mine. Ce credeţi că a făcut? Nimic! S-a aşezat la picioarele mele şi a început să ciugulească vârful (gurguiele) opincilor confecţionate din piele de berbec.
Aşa că, profesore, cei care, în preajmă, fac zgomot inexpresiv – răţoială în zadar -, rătăcitori în astă lume, până la urmă se vor apleca în faţa Domniilor voastre. Aici am vrut să ajung şi să-i spun profesorului, ocrotitorul valorilor morale, tradiţiei şi spiritului vornicenean, că trebuie să aibă încredere şi curaj şi să continue opera nobilă la care trudeşte. Cu siguranţă va fi respectat şi răsplătit, fiind mereu prezent în memoria vorniceneanului.

Şi, mai cred că, un ,,Titlu de Cetăţean de Onoare al comunei Vorniceni” îl merită fără tăgadă.
La Mulţi Ani Profesore oştean!

Bibliografie:
1.Gherman, Gheorghe. ,,Vorniceni – străveche vatră strămoşească”. Apărut la Editura Agata. Botoşani, 2007;
2.Gherman, Gheroghe, ,,Şcoala Prof.Octavian Ionescu, şcoala mai multor împliniri– Sinteză monografică”, Apărut la Editura Agata. Botoşani, 2010;
3.Istrate, Ion. ,,Teodor Epure – mirabila sămânţă şi afirmarea spiritului normalian”. Apărut în revista Luceafărul nr. 4(16) din 11.04.2010 (www.luceafarul.net);
4.Pădureţ, Dionisie. ,,Vorniceni – leagănul împlinirilor mele”. Apărut la Editura Agata. Botoşani, 2007;
5. http://www.cronicaromana.ro/index.php?art=82708 (O monografie inchinata satului natal, Eugenia Vasile)
6.http://www.cronicaromana.ro/index.php?art=83854 (Nevoia de monografii/ Strehaia in istorie, Ion Andreita)
7.http://luceafarul.net/biblioteca-vorniceni
8. http://www.roportal.ro/stiri/o-monografie-inchinata-satului-natal-1280792.htm
9.http://www.jurnalulbtd.ro/5-Noiembrie-2007-arhivat-1329
10. http://geo-sgr.ro/wp-content/uploads/2010/05/Comunicari-sectiuni.doc
11. http://www.ziarullumina.ro/articole;1382;1;143;0;Desi-la-munca-in-strainatate-au-ridicat-acasa-14-troite.html
12.http://www.stiri.botosani.ro/stire/21745/JAN+…
13 .Arhiva revistei ,,Vorniceneanul”. Dosar nr.60 – Gheorghe Gherman.

Articole pe aceeaşi temă:
1.Ion, Istrate. ,, Teodor Jacotă: viaţă cu zbucium şi har sau quadriptarea personalităţii”. Apărut în revista Luceafărul nr. 12 din 11.12.2009. (www.luceafarul.net)
2.Ion Istrate. ,,Lucia Olaru Nenati – ciudesă a Nordului Moldav sau ,,zâna blondă a Ipoteştilor”. Apărut în revista Luceafărul nr. 2(14) din 11.02.2010 (www.luceafarul.net)
3.Ion Istrate. ,,Ciprian Mitoceanu (Micul Asimov) în drumul său spre celebritate”. Apărut în revista Luceafărul nr. 3(15) din 11.03.2010 (www.luceafarul.net)
4.Istrate, Ion. ,,Teodor Epure – sămânţa mirabilă şi afirmarea spiritului normalian”. Apărut în revista Luceafărul nr. 4(16) din 11.04.2010 (www.luceafarul.net)
5.Ion Istrate. ,,Doru Petrariu, după al treilea salt de trambulină pentru a se arunca după zidul enigmatic al USR”. Apărut în revista Luceafărul nr. 6(18) din 11.04.2010 (www.luceafarul.net);
6.Istrate, Ion. ,,Aurel Muraraşu – intelectualul progresist -, îmblânzitorul ,,berbecilor moldavi”. Apărut în: revista Vorniceneanul. Romania, 28.06.2010, Botoşani: Editura Agata. http://www.vorniceneanul.ro

Vorniceneanul. Romania, 28.09.2010
Citare: Istrate, Ion. ,,Omul ocrotit de Dumnezeu. Gheorghe Gherman – profesorul oştean, proteguitorul tradiţiei şi spiritului vornicenean”. Apărut în: revista Vorniceneanul. Romania, 28.09.2010, Botoşani: Editura Agata. Disponibil online: http://www.vorniceneanul.ro