Cu toate că mi se-alungeşte umbra, atât cât umbră am, mai sînt; sub umbra mea, cu mine stau la umbra vechiului pământ. Când n-o mai fi, – c-aşa va fi – , când n-o mai fi pământul, pe lume, toate s-or sfârşi? Şi-aşa mă bate gândul… Că peste timp, nu pot să ştiu cât timp va trece, universul ăsta câtu-i se va întoarce-ntr-un atom, ca la-nceput, iar dup’-o vreme, alt Big Bang, şi altu-apoi, şi uite cum ne ducem şi ne-ntoarcem în lumea fără judecata de apoi. Ori chiar aiasta este Marea Judecată; ce mai contează de e strâmbă, de e dreaptă?!
miercuri, 10 septembrie 2014
Vasile Popovici
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania