ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum] Revista Luceafărul (Bt), Anul – X Requiém pentru limba română Autor: Vasile POPOVICI Publicat: 11 mai 2015 Republicat: 31 Aug. 2018 Requiém pentru limba română Săracă limbă-a gintei nobile latine, ce cu sadism te-au ciopârţit, te-au schilodit cei…
Vasile POPOVICI . . Jocul secundelor Secundele-mi pătrund în osul de ţărână Şi se prefac în ani, să-mi fie grea povara; La secetă prelungă, se lasă apa din fântână Şi nu mai are apă, să-mi ude primăvara. De ce ar fi făcut pe…
Vasile POPOVICI Jucărie-a unui joc La ce-a fost dată viaţa asta, Să folosească cui? Suntem împrăştiaţii lumii, Suntem ai nimănui. Şi îmbrâncit ca într-un cerc, Atunci când eşti la mijloc, Nici nu realizezi că eşti O jucărie-a unui joc. Cum orice…
Vasile POPOVICI Vom fi însoţitorii universului Vulcanică, vezuviană şi ispită A unei clipe suspendate-n univers, Acum, tăcerea-ţi curge domolită În caierul zidirii ce s-a tors. În veşnicii aceleaşi ne vom întâlni, De vom avea noroc şi-ngăduinţa Lui, Şi câtă veşnicie ni s-o-ngădui, Vom…
Verb auxiliar Eu te iubeam din viitor, când încă nu erai născută, pe când în tine nu era nici dor, nici taină, nici ispită. Din destrămări te-am adunat în suflet să-mi sădeşti credinţă; mi-ai fost menire, gând, păcat şi puntea înspre nefiinţă. Eşti cel dintâi…
Vasile POPOVICI . . . . . . Valurile Trec valuri, valuri, - valurile. De maluri se izbesc şi se întorc în valuri spre alte-ndepărtate maluri. De veşnicii, aceleaşi valuri neogoite ca o zbenguială de copii, purtate-n ploi se reîntorc în valuri, ce iar şi…
Vasile POPOVICI . . . . . Visul unui mort Frecându-se la ochi după un somn profund, privi în jur şi nu putu nimic să vadă. Era-ntuneric prea mult şi-ntunecat sub învelirea veacurilor îngropate. Cercă să meargă, dar n-avea picioare nici mâini să se…
Vasile POPOVICI . . . . . . . În zborul de cocor sunt ciclurile lumii Se cârduiesc în zi cocorii a plecare, cu eleganţă-n zbor a bun rămas; câţi dintre ei nu-şi vor găsi popas decât pe valul zbuciumat de mare?! Când au venit…
Vasile POPOVICI . . . . . . . Un nebun în minus Copiii se-ntorceau bleojdiţi acasă de la joacă. Pe-ntinderea-nserării curgea bătut de toacă, iar clopotul de-aramă suna-ntr-un fel ciudat, ce şi-l împrăştia în valuri, valuri peste sat. A fost, dar a plecat grăbit…
Vasile POPOVICI . . . . . . . Moartea-i moarte Că mori calic, ori mori bogat, Că mori în luptă ori în pat, Că mori în ştreang ori înecat, Pe ghilotină ori de tren călcat, Tot moarte e. De eşti român, ori eşti ţigan,…
Vasile POPOVICI . . . . . . . Vin, mamă! Îmi spune-un glas şoptit venind din veşnicii, că nu te simţi prea bine pe acolo, mamă, şi-ai vrea, de te-ar lăsa, pe-acasă să mai vii, de parc-ai auzit cum glasu-mi mi te cheamă. Mai…
Vasile POPOVICI . . . . . . . Persuasiune Văd mâna tatei înspre mine-ntinsă, să trec hopul şi părăul. Îndemnul lui persuasiv l-aud din ce în ce mai estompat: hai, la tata! hai, băiete! Când primii paşi mi-a însoţit mersul biped ori când sorocul…
Vasile POPOVICI . . . . . . . Fiul morţii I-a pus poetul morţii-n braţe-un fiu, să aibă moartea dragoste şi plâns. Să aibă fiu la piept de strâns, să strângă-n braţe fiu zbanghiu. Trecut-au ani şi a crescut zbanghiul. Pe când îi era…
Retorică Cum lumea asta e informă, Cum viaţa asta e diformă, Cum calea e neuniformă, Cum viaţa-i doar de formă?! Cum toate sunt şi toate nu-s, Cum toate câte-s sunt de dus, Cum toate-apun la ceas de-apus, Cum toate bune-s dacă nu-s?!
Vasile POPOVICI .. . . . . . Fără reguli Nu are viaţa asta nici un fel de reguli. Ne naştem sub pretextul unor treburi, ne rânduim capriciile în pretexte, sfidând anomalia elementelor pedestre. Ne prosternăm în faţa legilor nescrise; visăm mereu, nediferenţiat, aceleaşi vise…
Vasile POPOVICI . . . . . . Întoarcerea în Nimic În Început ne-ntoarcem, nu în trecut; acolo unde din nimic tot ce-i făcut a fost făcut. Ne-ntoarcem după ce am strâns din viaţă-n noi păcate şi averi şi sărăcii, nevoi… . Ne-ntoarcem, să se…
. . . . . . . . Măreţia morţii În veşnicia ei, e toată măreţia morţii, Nu te mai bate grija de zbaterile sorţii; În jocul permanenţei, e ciclicitate, Se primeneşte lumea prin propria ei moarte. În nefiinţa ta, nu porţi poveri nici geamăt,…
Vasile POPOVICI . . . . . . . . Dă-mi, Doamne, trupul înapoi Spre-Acolo am plecat ieşind din tine precum îşi lasă şarpele-n pământ cămeşa, o, trup al meu, sărmane trup, cu greu te-am părăsit şi lepădat de dor şi de durere, de suspin,…
Vasile POPOVICI Ou cu bănuţ . . . Din ou cu bănuţ, destinu-a pornit Pe drumuri de stei, bezmetic zorind. Un soare-n nadir, coboar'-obosit. Şi vine o vreme, din vreme ieşind. Ca apele-au curs, vărsându-se-n mare, Din seva luminii, solstiţíile mele „La ceasul dedus", „călcâiul”*…
Vasile POPOVICI Coborând pe grui Te-am văzut cum coborai pe grui, Răsfirându-ţi părul vântul, Că aveai atâtea să îmi spui, Câte le-ai cuprins cu gândul. Seara se grăbea s-ajungă-n vale Ca o fată ce coboră la izvor, Apă în urcior…
Vasile POPOVICI Lugubră Cânta fanfara lugubru Un cântec de înmormântare; Murise pe când începuse-a trăi O fată, era fată mare. Şi popa, pe nas, ca bondarii, Cânta veşnica ei pomenire. Plângea toată lumea, grămadă, Iar mă-sa-şi ieşise din fire. Şi-au dus-o cu…
Vasile POPOVICI E vremea titanilor? In memoriam Marinică Popescu E vremea titanilor? cine să creadă Că pleacă şi ei ca bezmeticul om!? Mai bine-ar fi fost să rămânem monadă Ori indivizibilul dintr-un atom. Ce trebi cu grăbire l-or fi aşteptând, Să…
Vasile POPOVICI Ghiocul Trecând pe lâng’-o şatră de ţigani, o ţigăncuşă frumuşică foc îmi cere pentru salbă câţiva bani de-argint; schimbul ei, - să-mi caute-n ghioc. Îi spun pirandei că-i frumoasă; ea roşi; şi îi mai spun că mi-am pierdut norocul; ghiocu-şi pune la ureche…
Vasile POPOVICI Doină Nu te mai fluieră românul, doină, din frunza ruptă dintr-un ram, de parcă nu ai mai avea vreo noimă în fizionomia-acestui neam. Te-au fugărit din ţară ca pe-un câine, bătând la porţi străine şi pustii. Te strig, te chem…
Vasile POPOVICI Inocenţă Cât n-au muşcat din măr, nu era bai. Adam şi Eva erau singurii din rai, goi-puşcă, scoşi proaspăt din tipar şi n-aveau nici o frunză de lipan, măcar. Când s-au lăsat ispitei spre robire, călcând porunca austeră, grea,…
Pot bea în voie par Charles Baudelaire Din cobza ta, bătrânule cobzar, mai cântă-mi şi în seara asta; voi închina cu Bachus un pahar; sunt liber, m-a lăsat nevasta. Sunt liber şi ,,pot trage-n voie la măsea precum Baudelaire pe când scria ,,le vin”. Ce…
Te văd şi-acum la ţărmul mării Te văd şi-acum la ţărmul, aşteptând, Să stăm o noapte ascultând talazul mării; Că n-am venit şi-ai aşteptat plângând, Voi duce-n stânjen glasul supărării. Şi-atât ai vrut să vină de la mine: O noapte, doar o noapte, nu mai…
Vasile POPOVICI Lugubră Cânta fanfara lugubru Un cântec de înmormântare; Murise pe când începuse-a trăi O fată, era fată mare. Şi popa, pe nas, ca bondarii, Cânta veşnica ei pomenire. Plângea toată lumea, grămadă, Iar mă-sa-şi ieşise din fire. Şi-au dus-o cu popă, s-o-ngroape, În…
Transfigurare în abis Turla monastirii se răsfrânge-n fundul apei, Crucea-n tăul din care ies nuferi a intrat; Clopotul, cu limba-n sus, în dungă nu mai bate, Oamenii lipsesc de la vecernii şi nici stau la sfat. Soarele şi luna, cerul plin de stele, Toate stau…
Vasile POPOVICI Un soare se opri în asfinţit Un soare se opri în asfinţit, să-şi oblojească sângerânde răni, tot străbătând urcând şi coborând atâtea Căi Lactee din tot atâtea galaxii prin care a trecut de la lumina cea dintâi şi pân-acum. Norocul, că nici căpcăunul…
Vasile POPOVICI Eminului Emi este doina ce străbate glia, Buciumul de jale ca un cânt orfeic, Emi este neamul, portul ciocârlia, Templul pantheonic, corifeic. Emi este spiritul ce dăinuie mereu, El ne-a înălţat prin artă şi cultură, Limba mamei vorovită şi în Empireu; Blasfemiatorii, cu…
Vasile POPOVICI Descânt(ec) Mură, babă Mură, Fă-mi descântătură, Desferecătură. Mă-ndrăgească fata, Fata zvăpăiata. Ştii tu ce să faci Cum să le desfaci, Că-i aproape luna, De o ţine una, Mânioasă-ntruna, Mofturoasă-n draci. Fă-i descântec, Mură, Să-i pup ţâţă, gură, Să o culc pe fânu Să-i…
Vasile POPOVICI Reflectând şecspirian Tăcerea s-a lăsat, dar liniştea e grea, Strivindu-mă de parcă nu mai sunt; Simt că doar mai exist, dar nu trăiesc Şi mi-am pierdut şi umbra pe pământ. Şi reflectând şecspirian cu îndoială, La cele câte-s ori nu sunt pe lumea…
Vasile POPOVICI Mai lasă-mi aripile, Doamne! Poetului filosof Marinică Popescu Mai lasă-mi aripile, Doamne, Să pot luminii-i face loc, Să dau cu barda-n geana nopţii; Mai lasă-mi şi protocolarul „five o’clock”* Mai lasă-mi aripile, Doamne, Înconjur stelelor să dau Şi din întregul holospaţiu, Un pumn…
Primit pentru publicare: 29 mai 2016 Autor: Prof. Vasile POPOVICI - poet, scriitor, critic literar, membru LSR - filiala Iaşi Publicat: 29 mai 2016 Editor: Ion ISTRATE Poezia elementelor Elena Angheluţă Buzatu: ”Spre ţara de dincolo de dor” Volumul de versuri „Spre…
Cadenţe Întârzii în mine, mai întârzii, dau ceasu- 'napoi cu un ceas, dar timpul... timpul acelaşi scurmă în mine şi rană îmi face. În suflet rană îmi face. Aceeaşi bătaie-n cupolele-'nalte, aceleaşi ecouri în magme, în stânci, în hăuri adânci... Bătaia în ritmuri, - aceeaşi,…
Vasile POPOVICI La margine de sat La margine de sat, vecin cu glia, a fost o casă cu două odăi şi tindă; acolo mi-a fost raiul şi copilăria, şi-ascultam cum, iarna, cariul rodea-n grindă. Un cerc, o roată ruginită de la plită, un scrânciob spânzurat…
Vasile POPOVICI În noua galaxie În noua galaxie… să fii în noua galaxie ca un rege invitat, să te aşeze-n capul mesei cum odinioară pe la noi, pe Terra Nova, stăteau în jilţ pufos mult prea cinstitele şi luminate Feţe-mpărăteşti… e-un…
Vasile POPOVICI Să ştii… Într-un târziu, când toamne reci şi putrede, grăbite vor aşterne peste mine brumele-ngheţate, ori poate când acel târziu neaşteptat mult prea devreme va veni, la ceas de viperă, să ştii că te-am purtat în vise şi-n visări. Că nu ţi-am spus-o-n…
Vasile POPOVICI Mercantilizare Ne vindem roua, bruma şi izvorul şi sufletul la dracu’ iar ni-l vindem, cu servitutea, frate ne cuprindem, prin noi nu se mai scurge seva, dorul. Ne vindem sentimente prin bordeluri şi tot ce-am mai avut înstrăinat-am, statutul de român iar preschimbat-am…
Vasile POPOVICI Poete!!! Eşti perimat, poete! şi tu, şi versul tău, cu frac, lavalieră, monoclu şi baston; azi, nuferii-s exotici, nu mai răsar din tău; azi, nu se poartă clasic, nu este de bonton. Din chinuri clasice e slobozit azi versul atât „imaculat” şi…
Vasile POPOVICI Nu vă ucideţi poetul! Fée, îngeri, demoni, mor fără poet, moare şi idila cu încetul, moare serenada, trubadurul, dac’-ucideţi idolul, poetul. Lira din perete şi-o coboară, cânt să scoată din liră poetul; muza, har orfeic îi aduce-n dar şi-i călăuzeşte-n vers talentul. Daţi…
Vasile POPOVICI Bate orologiul (cu o oră înainte de intrarea României în UE) Bate orologiu-n noapte, bate doişpe şi-ncă jumătate. Oare cine bate-n poartă ca nebunu’, că intrarea-n UE e de-abia la unu.?! Hai, deschide UE poarta ta-ncuiată că ne prea curg mucii, stând la…
Vasile POPOVICI La judecata din urmă La cea din urmă judecată, de apoi, m-a scos Justiţiarul de pe listă; aiasta, că-ntrebat fiind de Dumnezeu, eu i-am răspuns entuziast: „Există!” De-o şchiopătam, cumva, la întrebare, ferească-mă! că m-arunca în gheenă şi cum s-adjudec semnul de mirare…
Coduri cosmice Toate câte-s încă, toate-s o himeră, pentru tot ce trece îi găseşti pricină, orice clipă care vine este efemeră iară tors şi caier mâine se termină. Lanţul nu îl legi în noduri, dacă n-ai veriga 'ceea; are universul coduri ce nu le dezlegi…
Întoarcerea în Nimic În Început ne-ntoarcem, nu în trecut; acolo unde din nimic tot ce-i făcut a fost făcut. Ne-ntoarcem după ce am strâns din viaţă-n noi păcate şi averi şi sărăcii, nevoi… Ne-ntoarcem, să se pună cap la cap Nimicul din care am pornit,…
Am scris un vers Am scris dintr-un impuls un vers C-aveam ceva de pus în el, Întâi de toate-un univers Cu tot ce mai mişca prin el. Apoi am pus şi viaţa mea, Atât cât datu-mi-a să fie; Am pus copilăria-n ea, Cu stropul ei…
Spiritul de vorbă cu trupul Mai sunt în tine, încă mai sunt o vreme, pân’ se vremuieşte vremea. Nu ştiu cât ne vom suporta, că prea te amesteci în treburile firii, cătându-le pricină; le cerţi ori le implori să-ţi intre în voie, să-ţi facă pe…
Duhul stâncii vrăjite - polimorfie - Zoreşte voinicul peste păduri despletite şi-ndeamnă pegasul, - despintece norii, s-ajungă pân’ să nu se destrame zorii, desferece-ndată duhul stâncii vrăjite. Sloboadă izvoru-ncuiat în adâncuri, să-i dea izvorât şi murmur, şi şerpuire, cum murmură fata fecioară în incuri de-atâta…
Plecăciune lu’ dom’ sacerdotu Veniţi de vă lipiţi durerea-vă de moaşte, să vă tămăduiţi de bubă neagră şi de râie, iar sacerdotu, care nărăvirea v-o cunoaşte, cădelniţească-vă cu-afumătură de tămâie! La chipul făcătoarei de minuni, vă închinaţi (de câte ori n-aţi fost machiavelici, farisei?!) şi-o…