Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Teodor EPURE: MĂRTURISIRI DIN COPILĂRIE
MĂRTURISIRI DIN COPILĂRIE
Când cerul era clar ca apa de izvoare, Cerbii-și păstrau vârsta -n coarne triumfale, Copacii în inele de aur albe, Era un măr cu un fruct-n vârful coroanei. Ca un soare blând secătuit de puteri, Fructul rotund cu ale sale străluciri, Se legăna-n capătul unei crengi subțiri Cu aroma sa ce-mi pătrundea printre nări. În pofida avertismentelor bunicii, M-am cățărat încet în pomul de atunci, Simțeam rotunjirea catifelată-n palmă, Și carnea gustoasă în gura palidă. Am întins mâna ușor înălțând-o mai sus, Codița subțire într-o clipă am atins, Fructul a cedat inexplicabil căzând, În ierburile înalte și grase dansând. Un călător l-a zărit și l-a ridicat, Și-a înfipt dinții-n coaja roșiatică, Bunica supărată la el a strigat, Mărul e aceluia care s-a cățărat. Călătorul și-a ridicat fața supărat, Spre locul unde mă balansam disperat, După câteva momente triste a trântit, la pământ fructul roșu și l-a zdrumicat. Trecuse multă vreme, îmbătrânise, Memoria mea încă nu se alterase, L-am întâlnit însă la o aniversare, Din fructieră i-am dat-un măr ca o floare. L-a șters cu același gest de odinioară, A încercat să-l muște pentru prima oară, Atunci sub privirea sa stupefiată, I-am smuls mărul și l-am trântit deodată.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania