Mi-aș fi dorit să dansez prin cerul sfânt Cum nu s-a mai întâmplat nicicând, Și-n adânca liniște între stele, Îngerii să-mi cânte tarantele. . Mi-aș fi dorit să visez cu ochii mei cuminți, O idee ce mu-mi iese din minți, Să visez veșnic suflete curate…
În ultimul timp, poetul Jan Tristea a publicat în revista Luceafărul poeme ancorate în existența cotidiană și în condiție umană esențială, iar vocea lirică a dezvăluit viziunea sa asupra lumii. Elanul discursului liric, captarea și stăpânirea vocii din adânc, mărturisesc o personalitate poetică desăvârșită. În…
Aerul răsună în triluri încântătoare, Tăcerea-mi oferă clipe de mângâiere, Iubire e scris pe orice bob de floare, Pe fiecare fir de iarbă care răsare.Cu sufletul cufundat în lumină, Cu visele adunate într-o tulpină, Te-am găsit, iubito, din întâmplare Într-un parc înmiresmat de petale. Era…
Poetul Jan Tristea își surprinde din nou cititorii prin apariția poemului „Cucuveaua din turnul cetății”, confirmând statutul unui artist polivalent, permanent preocupat de înnoirea expresiei poetice și de explorarea unor teme de actualitate. Autorul demonstrează o remarcabilă capacitate de a valorifica forța cuvântului, investindu-l cu…
În umbra vie a experienței gânditoare Bătrânețea pare o oază odihnitoare, Regretele au încetat să mai existe, Grijile de mâine sunt mai reduse. În această atmosferă respirabilă Orice cântărire a vieții pare, A se încheia cu un eșec oarecare Ce trebuie să-l accepți ca atare.…
În plan internațional și intern complicat Cariera sa a pornit de la simplu soldat, Până la voievod al Transilvaniei Și mare guvernator al Ungariei. Iancu de Hunedoara, cavaler medieval, Strateg, teoretician și mare general. Vecinii din jurul său l-au transformat, În personaj legendar cu adevărat.…
Poetul Jan Tristea este o prezență constantă în paginile revistei Luceafărul, numele său fiind asociat cu poezia pe care o cultivă cu seriozitate, sensibilitate și discreție. Original prin viziune și autentic prin trăire, el este unul dintre acei creatori care par să existe prin și…
Poetul, asemenea oricărei persoane cultivate, are capacitatea de a gândi profund și privilegiul de a cunoaște și înțelege lumea din jurul său. Poemul „Sunt din brazda neamului” de Jan Tristea, publicat în revista Luceafărul, mi-a atras atenția prin mesajul său autentic și prin evocarea unor…
În ultima vreme, au apărut în revista Luceafărul mai multe poeme scrise de Jan Tristea (pseudonim, desigur). Fiindu-mi elev în anii liecului, îmi amintesc că la orele de Limba și literatura română, uneori mai evitam să-l scot la lecție, deoarece zilnic îl vedeam la treburile…
Scufundat în tăcere și așteptare Ascultam triluri de privighetoare, Respiram liniștit aerul decolorat Ce s-a împrăștiat în întregul sat. Mă gândeam la ziua de mâine Care stă la vorbă cu mine, Ziua care se toarce din caierul vremii Până când apar primii fulgi ai iernii.…
Un soare aprins mereu se zbate În perdelele ferestrelor de la sate, Dealurile se scaldă în lumini argintii, Licuricii aleargă prin câmpii. . În grădini florile se leagănă, Una pe alta se tot îngână, Fiecare dorește să fie Cea mai oacheșă, cea mai stacojie. .…
Privesc prin gene ușor și atent Evantaiul de culori ale verii-n prezent, Observ că priveliștile nu obosesc, N-au vârstă și nici nu îmbătrânesc. . Numai ochiul pe scara timpului așezat, Raportează totul ce s-a schimbat, Percepe peisaje de-o frumusețe rară, Ce se desfășoară în întreaga…
Norii și-au descărcat poverile peste sat De atâta ploaie pământul s-a săturat, Vegetația, veșminte noi a împrumutat, Verdele crud peste tot s-a împrăștiat. . După fiecare armistițiu fluvial Copiii curioși au ieșit în stradă, Să adulmece curcubeul pe cer ivit Care se întinde peste zări,…
* Primăria Hunedoara a declarat anul 2026 „Anul Iancu de la Hunedoara”, marcând 570 de ani de la victoria crucială de la Belgrad și trecerea la cele veșnice a marelui voievod. Era un bărbat de stare mijlocie Cu privirea blândă și luminoasă, Ochii mari și…
Întins pe spate pe un câmp înflorit Simțeam cum căldura de trup s-a lipit, Doream s-o întreb de unde vine Cu atâta plăcere și mândrie. . În acea căldură atât de adâncă Liniștea și visul dulce domină încă, Respir aerul curat și limpezit Amintirile alunecau…
Într-o zi de vară cu doruri nesfârșite Cuptorul cerului mă mângâie pe frunte, Vântul dezolat printre crengi se ascunde, Corul privighetorilor în inimi pătrunde. Amintirile trăite se adună Ca norii ce plutesc pe șesurile timpului, Lasă urme tot mai adânci în inimă De clipe ce…
Când lumina profundă a soarelui Intră pe porțile masive ale cerului, Salcâmii înfloresc, ne dau parfumul lor Și ne umple lumea cu dulceața florilor. Din cer curg boabe de rouă strălucitoare Peste păduri cu poteci și căi de visare, O răcoare subțire se prelinge printre…
Privesc spre cer și caut cele de sus Unde se află Mântuitorul Iisus, Care este de-a dreapta Tatălui său Să trăiesc cu inima încorată-n cer și eu. . Îmi asum demnitatea cerească A firii mele însăși omenească, Căci prin Inălțare firea este așezată La dreapta…
De ziua Înălțării tale, Doamne ,Iisus Hristoase, sfânt, Te așteptăm cu toții îngenunchind. Să ne asculți durerile noastre plângând. Pomenește pe cei ce cu sabia au luptat Cu prețul sângelui cu toții au apărat, În fața barbariei altor neamuri De-a lungul anilor care s-au perindat.…
Norii negri deasupra satului s-au oprit Să stingă durerile pământului obosit, Toate pânzele de apă în pământ au intrat, Sătenii privesc cerul mulțumind ne-ncetat. Repede toate grădinile s-au trezit: Ceapa a crescut, morcovii au răsărit, Usturoiul demult timp a mustăcit, Lacrimile viei peste tot s-au…
Așezată-ntre munți, de rugăciuni ocupată, Slatina, mănăstire voivodală, Străjuiește precum un stâlp de lumină, Pagini de pateric și file de cronică. Acolo se mai simte foșnetul pașilor Monahilor pribegi prin crestele munților, Către patria cerească sfântă Pentru odihna veșnică, adâncă. Drumul spre Slatina este o…
Ești Domnul păcii, al iubirii și-al libertății, Dezrădăcinează ura și învrăjbirea, Mângâie pe cei care trăiesc durerea, Frica, prigoana, pribegia și răbdarea. Te-ai plecat sub mâna Botezătorului Creștetul Tău atingând apa Iordanului, Care s-a sfințit și s-a curățat Prin atingerea Ta tot mai apăsat. Ne-ai…
Sub cerul de lumină împovărat Lanțuri de miresme s-au răsfirat, Pomii își legănau miresmele rotunde, Florile în grădină tremurau oriunde. Deschid fereastra spre stelele de ceară, Râuri, râuri de miresme intrară, Încet peste tot se rostogoleau, Ușor se destrămau și apoi reveneau. Era liniște ca…
Tot ce se petrece în jurul meu Mă emoționează mereu: Pajiști împovărate cu floare, Peste tot numai brațe macarale, Un pisoi stă lungit la soare. . Toate acestea îmi amintesc Că exist și că trăiesc, Pe acest pământ românesc, Pe care atât de mult îl…
Pașii mei însingurați îți urmăresc Suspinul tău de iubire copilăresc, Care întotdeauna îl găsesc Alergând aievea prin spațiul ceresc. Erai o ființă pe care n-o puteam afla Însă o puteam numai visa, De iubirea mea nu se bucura, Iubirea imposibil a se realiza. Călătoare prin…
E femeia ce poartă în suflet iubire, Blândețe, bunătate și dăruire, E femeia cu zâmbetul de argint Cu crini albi în păr, adeseori, zâmbind. . E femeia cu suflet și mireasmă, E femeia cu multă lumină, Cu mintea care e-n stare să primească, Orice gânduri…
Sub cerul ce miroase a busuioc Liniștea cântă cu glas de mierlă într-un plop, În cântecele ei duioase m-aș muta Dacă aș avea aprobare de la ea. Voi rămâne acolo până când Trandafirii încărcați cu miresme râd, Fântâna cu cumpănă mereu umblând, Prin pădurile cu…
În vâltorile vieții cotidiene Navighez pe valuri învolburate, Și orice clipă e prilej de scufundare În apele acestei vieți trecătoare. Inima mi se leagănă ca o luntre. Cerul însoțit de luceferi mângâie umbre, Rătăcesc în această lume invadată De minciuni și ipocrizie deodată. Mă zbat…
Moto: Eu,Naso,alungatul la Pontul Euxin, Cu jale, azi,prin versuri de bine mă închin! Epistola îmi este acuma glasul meu, Și-atunci când n-oi mai scrie,voi amuți și eu. „Scrisoarea a VI-a, Către Graecinus” Într-un moment istoric atât de întunecat Din Roma Ovidiu a fost exilat, Toamna,…
Cuvintele, limbi de foc, le trimit la cer Să discute cu un zeu bătrân și stingher, Cum dușmanul se strecoară nevăzut Și devine periculos și mai de temut. Dușmanul sub masca păcii înșelătoare, Ne amăgește cu cuvinte atrăgătoare, Folosește căi tot mai întunecate Înșelând sufletele…
Cerul și pământul în laude s-au înfrățit Preamărind-o pe cea care s-a învrednicit, A fi Maica lui Hristos ce în lume a venit, Să izbăvească pe cei care au păcătuit. E Sfânta Fecioară de Dumnezeu aleasă Pe Mântuitorul Hristos să-l nască, Care pentru mântuirea noastră…
Poetul Jan Tristea este o prezență activă în viața culturală a județului,apreciată pentru dăruirea și eleganța cu care susține de ani buni actul cultural. Chiar de la început Jan Tristea în poezia „Poemul din Ajunul de Crăciun” ține să-și precizeze estetic,opinia sa despre poezie,despre modul…
În liniștea unei dimineți calde Zilele nu-mi sunt în totalitate albe, Chipul îmi pare tot mai îmbătrânit Zâmbetul de altădată, ofilit. Vârstei mele, ani noi i s-au adăugat, M-am bucurat de parcă ceva am câștigat Dar de fiecare dată am uitat Că din viață acești…
În vremurile blânde și generoase, Uimit de frumusețea peisajelor întinse, Privirile-mi zburau pe cărări vornicenene, Colindate-n tinerețe prin văi cu sânzâiene. . Galbenul auriu e împletit armonios Cu seninul cerului prietenos, Câmpurile savuroase se scaldă Într-o lumină palpabilă și caldă. . Covorul de mătase și…
O căutare în profunzime a existenței și a sensului vieții. Comentariu la poemul lui Jan Tristea, Ciocârlia, pe scenă Sursa: https://www.facebook.com/profile.php?id=100011104541016 Aș începe prin a spune că poezia ”Ciocârlia, pe scenă ” scrisă de Jan Tristea este în primul rând o oază de neliniște și…
Când dealurile sumbre se ridicau în aer Ca niște pumni plini de draperii funebre, Așteptam cu o nespusă răbdare Să văd crainicul stelelor când apare. . Era o luminiță predestinată, Prima stea a serii, cea mai minunată, Ce se naște, când vălul zilei dispare Iar…
Ion Istrate este un poet care îmbracă în cuvinte înaripate misterele sufletului și dă glas unei spiritualități străvechi păstrătoare de tradiții și adevăr. Din copilărie s-a hrănit cu frumusețea cuvintelor și poveștilor pe care le-a păstrat de la părinți și le mânuiește asemenea corăbierului aflat…
25 Mă întreb și vreau să știu și eu Unde pleacă anii, care dispar mereu, Cum trece timpul atât de rapid Și nu vrea să se oprească nicicând. . Chipul meu în oglindă este Mincinos, dornic să mă supere, Adevărul credibil să nu-l reflecte Să-mi…
Cândva mă odihneam sub cerul care Îmi dă grâul galben, pâinea și sare, Razele soarelui cu totul mă inundau Și din strălucirea luminii mă smulgeau. Într-o liniște plină de viață a naturii, Doream să mă fac din nou umbra florii, Nisipul fin în clepsidră să…
Nădejdea noastră e în tine, Doamne, Să ne dai un dram de înțelepciune, Anii roditori să se înmulțească, Pământul strămoșesc să rodească. . Sfaturile tale le respectăm Ca pe o comoară pe care o aflăm, De cuvintele tale ne bucurăm, Judecățile drepte le lăudăm. .…
Deși primele zile ale toamnei au sosit, Miezul verii a rămas doar pe câmpul golit, A rămas și soarele ce s-a rostogolit Între orizonturi ca o roată de lemn-nvechit. . De pe câmp graurii s-au mutat în sat, Năvodul țesut din glasurile lor stridente În…
Răcoarea dimineții se topește treptat, Gândul de mângâiere către tine s-a-ndreptat, Soarele își întinde aripile luminii, Iubirea se extinde-n cotloanele inimii. . Sub același cer cu foc acoperit, Privirile noastre iarăși s-au întâlnit, În palmele mele iubirea a îmbobocit, Înimile noastre repede s-au lipit. .…
În casa cu pereții tapetați de icoane Unde amintirile -s veșnice-n culoare, Târziu, într-o frumoasă și pură seară, Urmăresc ritualul sfârșitului de vară. . Grădina e plină cu poame coapte, Lumina grea îți atârnă în spate, Verdele crud al merelor, aur a devenit, Strugurii agățați…
Pe măsură ce anul se înnoiește, Timpul ușor se învechește, Dar poate să rămână la fel, Mai proaspăt chiar,deși luăm din el. . Însă oricât de mult vom lua, Nu ne ajunge niciodată, La fel de tânăr va continua, Deși viața-n secole o va măsura.…
Mângâiat și scăldat în lumină și-n iarbă Ce crește adesea în curtea mea largă, Clipe neșterse din viață retrăiesc, Imaginea ta prin somn o deslușesc. . Pașii tăi rari se îndreptau spre mine Să-mi vorbești despre zâne,despre tine, Despre iubire fără de care nu poți…
Orbiți de slava lor deșartă, Înglobați în datorii și-n muncă, Pământul sfânt l-au părăsit, La un trai mai bun au râvnit. . De frații lor dragi s-au despărțit, Printre străini s-au rătăcit, Vremuri negre au străbătut, Frumoși ani ai vieții i-au pierdut. . Acolo, printre…
În văzduhul adesea înveselit Mănunchiuri de raze aurii au năvălit, Zările luminoase dinspre apus strălucesc, Senzațiile eternității mă copleșesc. . Grădina e plină de parfum și de flori, Rândunelele se joacă pe cerul fără nori, Aripile negre ale pădurii de argint Aruncă umbrele adânci pe…
. Razele soarelui scânteiază, Florile de vie văzduhul parfumează, Îmi trec degetele groase prin barbă Și ascult o turturică cum cântă. . Mi-ai robit inima cu o privire, Nu puteam respira de atâta fericire, Parcă eram învăluit cu soare Și mă bucuram de atâta dezmierdare.…
Ești un dor,Doamne,o mireasmă, Te rog,vino la noi acasă Să ne dai un semn de îndurare Că în jur arde totul cu nepăsare. . Vino cu drag în grădina noastră, Lumină lină peste tot revarsă, Lumină ce în tine strălucește, În timp ce soarele umbrește.…
Cu speranța că iarna nu se mai întoarce Mugurii s-au înfășat în scutece, Pământul reavăn cu buze palide zâmbește, Grădina potopită de flori se trezește. . În crângul proaspăt înverzit m-ai așteptat, Peste ierburile de smarald ai călcat, Cu raze de soare și cu lumină…