Împărţim doar la doi, bucuria

Pe Calea Lactee-s iubiri necuprinse

şi liniştite umbre, timid se strecoară,

mi-ai dăruit, fremătând, angelice vise,

luminile de înger, în trup îmi coboară;

sunt mii, sunt sute de nuanţe în gând,

din coardele harpelor, atât de sonore,

se fac auzite şi vin tremurând,

din lutul unde cresc păcate majore;

ne este de ajuns să nu rănim pe nimeni

şi rugi curate, doar, să înălţăm mai sus,

iar noi, iubitul meu, să fim asemeni,

celui ce lumi i-a fost blândul miel Isus;

ai scris modest, în culori calde, senine,

pe cerul sufletului tu ai tatuat veşnicia,

păstrăm în inimi numai fericiri să aline

zilele când, împărţim doar la doi, bucuria…