Împărţim doar la doi, bucuria   Pe Calea Lactee-s iubiri necuprinse şi liniştite umbre, timid se strecoară, mi-ai dăruit, fremătând, angelice vise, luminile de înger, în trup îmi coboară; sunt mii, sunt sute de nuanţe în gând, din coardele harpelor, atât de sonore, se fac auzite şi vin tremurând, din lutul unde cresc păcate majore; ne este de ajuns să nu rănim pe nimeni şi rugi... 

Nu am uitat genunchiul umil şi aplecat s-au agăţat de suflet tăcerile-ncordate, neprihănite strigă, cuvintele lehuze, dincolo de uimire, târziu, în miez de noapte, auzi cum vin spre tine, dorinţele confuze? sunt drumuri neglijate, avide, însetate, iluzii ancorate de ţărmurile vieţii, vor dăinui ursuze, şi-n porturi debarcate, aşteaptă ridicarea din ochiul dimineţii; nu am uitat genunchiul... 

 Lusiana DRĂGUȘIN       Iubire nelumească e-atâta lume între noi şi gerul iernii albe muşcă, la geamuri fulgii bat să intre goi în casa noastră, sufletele omenirii freamătă izolate într-o cuşcă valsează iar în gând iubirea, ca o pasăre măistră, ne dor de-atâta viscol rătăcit, părerile de rău şi ochii au amorţit tânjind după lumina dimineţii, se-ntinde...