VIRTUTEA SĂTEASCĂ
Este nevoie de o ,,LISTĂ A PATRIMONIULUI ȘI IDENTITĂȚII LOCALE”!
Autor, Ion ISTRATE

,,Cu imaginea tipărită-n istorie,
Bătrânii satului, eroi cu titlu` de glorie,
Duceau cu demnitate povara vieţilor trecute.
Trăiau cu adevărul, iubirea şi credinţa la rang de virtute.(…).”
                                                                      (,,Bătrânii”, Maria Moisoiu)

 Age, si quid agis! (Fă, dacă faci ceva!)

 De la o vreme, dacă suntem mai atenți la viața de prin satele noastre, găsim preocupări culturale de mare interes. Aproape în mai toate satele județului întâlnești câte ceva: muzee și puncte muzeistice (Flămânzi, Vorona, Trușești, Icușeni, Storești, Vârfu-Câmpului, Corni etc.), publicații și editări de monografii, formații artistice de diferite genuri, formații de datini și obiceiuri tradiționale, grupări culturale și literare, serbări și festivaluri (S. Pădurii, S. Recoltei, F. Crapului, F. Harbuzului, F. Usturoiului), șezători, baluri, hore ale satului (Vorniceni, Coțușca) etc.  De cele mai multe ori acestea se realizează și se află sub grija primăriilor, instituțiilor de învățământ sau ale unor persoane private.  

Ba mai mult, am asistat zilele trecute la lansarea unui concept inedit – VIRTUTEA SĂTEASCĂ – , precum și la apariția unui volum de poezii dedicat satului și valorilor sale – ,,Legenda satului de altădată” (autor, Maria Moisoiu).

Toate acestea sunt întreprinse de localnici sau de către fii ai satelor, legați sufletește de locurile natale. Acești oameni (printre care, merită să-i citez: Gheorghe Burac – Vlăsinești, Gheorghe Gherman și Teodor Epure -Vorniceni, Mihai Matei – Dorobanți,  Constantin Rusu – Vorona, Gruia Cojocaru – Lișna-Suharău, Ilie Avârvări-Borolea, Lucian Manole – Hănești, Sergiu Manolache – Cucorăni, Maria Moisoiu – Busuiceni-Văculești, Ioan Siminiceanu – Corni, Ilie Pascal – Mitoc, soții Chipoancă -Trușești… și mai sunt o mulțime!),  cu răbdare și pasiune, trudesc adunând obiecte valoroase, scotocesc prin arhive și descoperă fapte ale înaintașilor demne de luat în seamă, adună povești și amintiri de la cei mai în vârstă, în semn de prețuire și îndemn pentru recuperarea valorilor morale autentice. La modul cel mai stăruitor, acești proteguitori ai valorilor sătești iau în seamă mărturiile bătrânilor, obiectele vechi recuperate, documentele istorice, fotografiile de arhivă, obiceiurile și datinile și dau sens virtuților născute la sat, înnobilând spaţii în care cultura locală capătă forme şi interpretări originale.

Interesantă și importantă este detonația de publicații sătești, în formatele ,,online” și tipărit. De vreo doi ani la Vorniceni se publică ,,Vorniceneanul”, la Trușești – ,,Impact”, la Mihai Eminescu – ,,Porni Luceafărul” (www.luceafarul.info), iar de curând, la Vlăsinești, a apărut ,,Vlăsineșteanul” și exemplele ar putea continua.

Publicația ,,Vorniceneanul”, în format tipărit și online (www.vorniceneanul.ro), după cum se precizează în numărul inaugural, ,,(…) este o publicaţie locală pusă în slujba fiilor satului. Fondatorii publicației îşi propun să insereze în paginile sale un conţinut care să vorbească despre fiii Vornicenilor, cu viaţa şi faptele lor. Cel mai important element al unei comunităţi – omul, de cele mai multe ori, este neglijat. (…)”. Mai aflăm, aici, că fondatorii acestei publicații își propun să întocmească o listă cu bunurile  imobiliare și mobile care să fie protejate la nivel local. Acest document, numit ,,Listă a Patrimoniului și Identității Locale”,  va fi supus spre discuție și aprobarea Consiliului Local și va trebui să fie o normă administrativă (lege locală), care să genereze obligații, respect și grijă din partea  tuturor față de bunurile și valorile de patrimoniu local. Publicația sătească ,,Vlăsineșteanul”, fondată de prof. Gheorghe Burac și ing. Lucian Trufin, apare lunar sub oblăduirea Primăriei Vlăsinești și își propune, cam în același mod,  să fie în slujba sătenilor săi. Ambele publicații sunt de o ținută exemplară aleasă, cu o grafică îngrijită și atent nuanțată privind asocierea unor imagini și titluri, ceea ce dă valoare mesajului ce se vrea a fi reținut de cititori.

Cu certitudine, sunt demersuri voluntare care ar trebui să fie percepute ca factori de primă importanță de identitate și valorificare a valorilor autentice cu specific local și, în același timp, sursă de dezvoltare culturală ce se pot constitui ca o premisă pentru dezvoltarea turismului rural, de care se tot vorbește.

Dar, nu întotdeauna, astfel de iniţiative se bucură de o susţinere voită și organizată din partea unor autorităţi locale sau de un sprijin de specialitate care să le ofere sfaturi calificate în conducerea și organizarea activităților pentru conservarea, protejarea, înregistrarea şi valorificarea unor bunuri de vădită importanţă culturală și patrimonială. Acestea nu beneficiază de o protecţie instituţională, iar prezenţa lor nu pare să fie luată în considerare de nicio politică culturală.  Accesul acestor inițiative la finanțari nerambursabile este mult departe de a avea șanse pentru cele mai multe dintre comunitățile locale.

Este, deci,  nevoie de o politică culturală adecvată de a sprijini, în mod calificat și profesionist, aceste predispoziții pentru fapte ce vizează potențialul cultural la sate, căminele culturale să se constituie ca focare  și locuri de  acces la informaţie şi cultură.

Aceste fapte culturale demne de lăudat s-au născut din nevoia de a păstra obiceiurile, meşteşugurile, tradiţiile și valorile morale care au menținut veacuri de-a rândul un anume mod de trai, pe care, fiecare dintre noi, le resimțim ca fiind pe cale de dispariţie. Trebuie să încercăm, mai rapid și mai consecvent, să conservăm valorile autentice și să împiedicăm linșarea sau, cât de cât,  de a face mai respirabilă metamorfozarea lor.

Ars longa, vita brevis! (Arta este lungă, viața este scurtă!

 N.B. În paginile unei reviste editată și finanțată din bani publici am observat, cu consternare, o asociere nepotrivită a unui costum popular tradițional românesc cu adidași marcați cu insemnul național al unui stat de peste ocean. Cine îndrumă sau cine dirijează această schimbătură? E nevoie să ne decidem: opincă sau adidași?