Primit pentru publicare: 23 april.2015
Autor: Al. D. FUNDUIANU
Publicat:24 april.2015
(Editura Spandugino, Colecţia „Distinguo”, Bucureşti, 2015, 912 pagini; editor: Lavinia Spandonide, redactor: Radu Săndulescu, tehnoredactor: Alina Sima)
„(…) S-a întâmplat să mă aflu într-un grup de prieteni literari al lui Nichita. Tocmai publicasem Poetica matematică, o carte care stârnise o anumită vâlvă în lumea literară. Reacţia poetului a venit în primul număr al revistei Argeş pe anul 1971, la câteva luni după apariţia cărţii, în 1970. Poezia sa Matematica poetica, pe prima pagină, sus, la dreapta, îmi era dedicată şi se încheia astfel: „Matematica s-o fi scriind cu cifre/ Dar poezia nu se scrie cu cuvinte/ Cucurigu!”. În ceea ce priveşte poezia, el era aici în deplină concordanţă cu Necuvintele sale, publicate cu vreo doi ani mai devreme; dar nu bănuia probabil că şi matematica are ne-cifrele ei, că şi ea se desprinde de sol şi îşi ia zborul. De fapt, încă de prin secolul al XVII-lea limbajul matematic nu mai este confiscat de cuvinte, are nevoie de tot felul de semne. I-aş fi spus acum că, în orice teorie matematică de succes, există cel puţin un element de natură transcendentă (aşa cum a observat un matematician de seamă, I. M. Gelfand; a se vedea p. 39 din articolul „I. M. Gelfand”, coordonat de Vladimir Retakh, Notices of the American Mathematical Society, vol. 60, 1 ianuarie 2013, paginile 24-49). Mai mult, creaţia matematică se bazează – în mod esenţial – pe procese metaforice (…)”. (Eminescianul Nichita Stănescu, în Nevoia de oameni, pag.740-741).
…Ei, c-am în această manieră – elevată, doctă, convingătoare – îşi manifestă Nevoia de oameni venerabilul academician Solomon Marcus, în cea mai recentă carte publicată.
„Nu existăm cultural decât împreună, în solidaritate cu cei care ne-au precedat şi cu cei cu care suntem contemporani. În spiritul acestui adevăr pe care nu avem voie să-l uităm, public această carte.”- precizează distinsul autor, în Prefaţă. „(…) mare parte din cei despre care scriu sunt oameni de catedră, personalităţi care au onorat spiritul uman şi au format la rândul lor alte personalităţi. Printre ei se află unii cărora le datorez formarea mea ca om, ca cercetător, ca profesor. Scriu despre oameni din perioade istorice foarte diferite, unii din secolul al XIX-lea, cei mai mulţi din secolul trecut, dar şi despre câţiva din secolul actual. (…)
Cum era de aşteptat, scriu în primul rând despre matematicieni, dar încep cu mama, sora şi soţia mea, de la care am primit o zestre esenţială de energie şi de afecţiune. În acord cu evoluţia intereselor şi preocupărilor mele, cu nevoia de a extinde treptat cercetările şi strategia mea educaţională spre zone din cele mai variate, mai scriu despre oameni venind din toate orizonturile: informatică, fizică, chimie, medicină, istorie, lingvistică, sociologie, economie, antropologie, filozofie, literatură,inginerie, muzică, regie teatrală; scriu în primul rând despre români, dar şi despre câţiva mari savanţi străini; despre profesori ai mei, despre colegi de generaţie, despre foşti studenţi ai mei. Unii mai mult, alţii mai puţin, ei fac parte din biografia mea.” Iar toată această diversitate a devenit posibilă deoarece – notează celebrul autor – : „ Am devenit un călător care nu mai respectă graniţele dintre discipline şi pentru care umanul este numitorul lor comun, paşaportul cu care parcurg de-a lungul şi de-a latul planeta cunoaşterii şi înţelepciunii.”
„Nevoia de oameni, care la rândul lor să aibă nevoie de noi, ne ajută să dăm un sens vieţii. Nevoia mea de oameni o exprim de multă vreme şi în toate felurile (…).”- mărturiseşte – extrem de sincer şi de convingător – Domnul Marcus.
…Cum cititorul nostru s-a edificat, cred, că această antologică/ monumentală lucrare – de peste 900 de pagini – la care facem referire este o amplă colecţie de articole, conferinţe etc., scrise/ rostite şi publicate vreme de câteva decenii, va înţelege şi faptul că, sub nicio formă, nu poate fi rezumată. Pentru a prezenta, fie şi succint, câteva extrase din fiecare articol/ conferinţă ne – ar fi necesare câteva zeci de articole (ceea ce – deocamdată – nu ne propunem!). Mai mult, numai transcrierea integrală a Sumarului cărţii ar necesita… patru – cinci pagini de revistă!
Ne asumăm riscul de a prezenta (selectiv şi subiectiv !) măcar câteva dintre titlurile pe care le socotim de maxim interes:
…Cu sentimentul vinovăţiei (pentru imposibilitatea de a intra mai profund în detaliile unei cărţi – document, dar şi pentru drastica trunchiere a Sumar-ului), încheiem cu precizarea autorului – de pe coperta IV – : „Această carte face pereche, într-un fel, cu Întâlniri cu Solomon Marcus (2 volume, Ed. Spandugino, 2011), în care alţii scriu despre mine.” – În ceea ce ne priveşte, aşteptăm cu deosebit interes editarea celui de-al III-lea volum al „Întâlnirilor…”, aflat în pregătire, la Editura „Spandugino”, din Bucureşti, dar şi continuarea/ completarea promisei serii: „Nevoia de oameni”. Ceea ce – fără nici cea mai mică îndoială – într-un viitor, nu prea îndepărtat, se va şi întâmpla!…
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania