MI-E SETE
MI-E SETE
Mi-e sete de-o fărâmă de libertate
Un dor de milenii,din antichitate
Un dor trecut,prezent și viitor
Un dor al întregului popor
MI-E SETE.
De dealurile cu vii și livezi
De pământul în care s-au îngropat voievozi.
De doinele cântate de rapsozi,
De corul păsărilor din crâng,
De eroii din balade care încă plâng.
MI-E SETE
De vasta și dulce limbă română
Limbă melodioasă,tăioasă și blândă
Limbă latină
Limba natală a sufletului meu
Șoaptă de dor ce este
În casa cu latine ferestre.
MI-E SETE
De neamul meu nemuritor,
Care de milenii pe aceste meleaguri e trăitor
Al cărui rădăcină
E înfiptă adânc în glia străbună..
MI-E SETE
De spicele de grâu
Ce descântă cerul azuriu
Când noaptea scoate din fântână
Apa obosită și lină
MI-E SETE
De veselul și doritul soare
Pe care l-aș sorbi deodată din mare
MI-E SETE
De grădinile însoritei Românii
Grădini de aur pentru mâinile dulci de copii
De fântânile adânci cu ape răcoroase
De strugurii cu stalactita boabelor sale
De roadele pământului ce se rostuiesc în hambare
De copilăria mea care a plecat și nu se mai întoarce.