Doamne, ai făcut dreptate
– Nu total, măcar în parte –
Regelui Mihai şi Anei
Şi urmaşilor Coroanei.
I-ai adus lângă popor,
Iubiţi de supuşii Lor,
Să-şi dea sfârşitul obştesc,
Lângă cei ce Îi iubesc.
Regele şi-a Sa Regină
Au bucurie deplină
Că se află-n Ţara Lor
Şi-s iubiţi de-acest popor!
Dinastia cea Română,
Mă rog Domnului s-o pună
Coroană din nou, să poarte,
Ca noi să avem dreptate!
Nu vreau bani, nu vreau avere,
Vreau Domnul să-mi dea putere
Să ajut încoronarea,
Să ne-aducă bunăstarea.
Îmi apăr Rege, Regină,
Cum văzut-am la albină
Şi fac zid în jurul Lor,
Ca-n stupul albinelor.
(ianuarie, 2011)
(CĂTRE M. S. REGINA ANA)
În războiul mondial,
Aţi avut un ideal:
Ca să fiţi un brav soldat,
Când Onoarea V-a chemat.
V-a chemat strămoşi viteji
Ce formează-un şir de regi.
V-a chemat Franţa paternă
Şi Danemarca maternă.
V-a chemat şi Omenirea
Care-şi dorea dezrobirea.
Chiar şi Ţara cea Română
Care-şi căuta Stăpână,
Fiindcă-al nostru tânăr Rege
Era singur – se-nţelege!
Aşadar, în Ţara Sa,
Un loc gol, pe Tron, era!
(mai, 2010)
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania