Primit pentru publicare: 13 aug. 2016
Autor: Tudor PETCU
Publicat: 13 aug. 2016
Editor: Ion ISTRATE

Regina Ana sau vocația blândeții ferme

Astăzi, 13 August 2016, ne luăm adio de la Regina Ana a României ca ființă pământeană, urmând ca ea să pășească pe un tărâm al eternității care sa îi răsplătească viața de luptă pe care conștient a ales-o încă de tânără în favoarea celorlalți. O zi tristă pentru România, care încet dar sigur învață să își redescopere adevărata istorie pe care alții au furat-o sau ascuns-o până nu demult.

Principesa Ana de Buorbon-Parma, devenită Regină a României, prin căsătoria sa cu Regele Mihai din 1948, a reprezentat cu siguranță o personalitate de excepție într-un context european extrem de agitat și întortocheat, în care a trebuit să se maturizeze înainte de vreme. Și într-adevăr, acest lucru s-a și întâmplat ca urmare a faptului că de la o vârstă fragedă a participat pe front alături de soldații francezi, nemaivorbind de grija permanentă pe care a purtat-o fraților ei.

Apoi, a ales să își unească destinele cu un Rege aflat în exil, alungat din propria lui țară prin deciziile luate la nivel planetar încă din 1945. Însă acest exil a reprezentat pentru Regele Mihai o adevărată iubire câștigată, chiar dacă a pierdut o țară pe care a căutat să o slujească din toate puterile lui. Această iubire se numește Regina Ana care i-a fost alături soțului ei în cele mai dificile și obscure momente ale vieții sale, dându-i imboldul de a lupta mai ales pentru propria țară prin cele mai exemplare și frumoase mijloace.

De altfel, însăși Regina Ana și-a manifestat în permanență iubirea față de România și drapelul românesc, mărturisind la un moment dat că nimic nu îi produce o plăcere mai mare decât să privească steagul țării noastre indiferent de colțul de lume în care s-ar afla.

Evident, dragostea față de România i-a fost sporită în primul rând de viața de exil pe care trăit-o alături de Regele Mihai și de fapt aceasta este și caracteristica Reginei Ana, ce impresionează cel mai mult: iubirea necondiționată față de Regele Mihai, care treptat a devenit o prietenie veșnică cu Regele Mihai, prin care amândoi au învins toate vicisitudinile istoriei.

Regina Ana, un om de excepție mânat de o forță morală impresionantă, o soție devotată, o mamă exemplară și, aș îndrăzni să spun, un soldat al armatei lui Hristos pe Pământ prin capacitatea ei de a lupta împotriva răului cu binele, iar nu cu ura. O personalitate regala marcată de puterea sacrificiului reglementată prin noblețea blândeții, de aceea Regina Ana poate fi identificată cu ceea ce am putea numi vocația blândeții ferme.

Dumnezeu s-o ocrotească și s-o primească în împărăția Sa iar eu, ca român și om, îi mulțumesc pentru faptul că a existat și pentru exemplul pe care l-a oferit.