LA SUCEVIŢA
Din piatră de râu construită
Cu ziduri înalte,bine străjuită
Mănăstirea se-nalţă tăcută
Ocrotind o lume a ei,liniştită.
În răsunetele dalelor de piatră
Se aud paşii Movileştilor parcă,
Adormiţi aici,sub lespedea din naos
Cărora le aducem al nostru prinos.
Pare o veritabilă fortăreaţă,
Ruptă de tumultoasa viaţă,
Iar la slujba de utrenie
E linişte şi smerenie.
În pădurea de brazi,împrejmuitoare
S-aude toaca tot mai tare,
Sunetul ei e o chemare,
La credinţă şi împăcare.
Cântările frumoase,calme
Se revarsă uşor din strane,
Credincioşii stau cu frunţile plecate,
Se roagă pentru iertare de păcate.
Toţi cei care de sute de ani au venit,
Prin pronaos şi naos încet au trecut
Să admire picturi de-un superb colorit
Şi s-ajungă.-n altarul de la răsărit.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania