Teodor EPURE
PRIMĂVARA MUGURII POCNESC

Privesc uimit cum pocnesc mugurii sângerii
Şi sufletu-mi este plin de bucurii,
Ceasul umblă printre gândăceii de aur,
Peste tot ard în glorie tufe de laur.

Printre muguri zboară o pasăre galbenă
Şi pe-o creangă de apă uşor se leagănă
Ca o barcă de trestii mereu rătăcită
De un vânt cu limba uscată,urmărită.

Primăvara norii grei au forme ciudate,
Soarele în spatele lor se zbate,
Pomii au îmbrăcat armura colorată
Miresmele tainei în văzduh se arată.

Deasupra casei ploaia umblă-n genunchi de fier,
Nişte pâlcuri de mesteceni trec prin cer,
Ca să bea roua căzută de pe stelele
Pline de dor ce luminează grădinile.

Primăvara coboară de pe-un vârf de munte,
Mormane de frunze vechi ard în curte
Sub pământul grădinii de mătase
Tei negri se odihnesc aplecaţi în ape.

Primăvara zburdă prin grădini-mpovărate
De numeroase flori înmiresmate
Care îşi revarsă gingăşia lor
De lumină,căldură şi de culori.