A greşi e omeneşte
Când o faci involuntar,
Altfel crunt te pedepseşte
Culpele din calendar.
Atârnate la răscruce
Ca şi pietrele de moară,
Ce în vaier te conduce
Spre un hău fără de ţară.
La-nceput mai într-o glumă
Îţi zâmbeşte persiflând,
Pân` te vede o legumă
Peste vremuri tremurând.
Aşa-s culpele din genă
Un noian de făcături,
Ce cuprinde fără jenă
Pe toţi oamenii impuri.
Predispuşi pentru osândă
La îndemnul unor parii,
Veşnicia să ţi-o vândă
Înţesată mult de carii.
Pentru care în viaţă
Fă-ţi tu singur socoteli,
Făr-amici de suprafaţă
Ce te-mping doar la greşeli.
Tihna ta cotidiană
Fi-va astfel mult mai bună,
Fără sprijin de prihană
Ce în bucium răsună.
9.10.2016
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania