Ovidiu CHELARU

Errare humanum est

A greşi e omeneşte
Când o faci involuntar,
Altfel crunt te pedepseşte
Culpele din calendar.

Atârnate la răscruce
Ca şi pietrele de moară,
Ce în vaier te conduce
Spre un hău fără de ţară.

La-nceput mai într-o glumă
Îţi zâmbeşte persiflând,
Pân` te vede o legumă
Peste vremuri tremurând.

Aşa-s culpele din genă
Un noian de făcături,
Ce cuprinde fără jenă
Pe toţi oamenii impuri.

Predispuşi pentru osândă
La îndemnul unor parii,
Veşnicia să ţi-o vândă
Înţesată mult de carii.

Pentru care în viaţă
Fă-ţi tu singur socoteli,
Făr-amici de suprafaţă
Ce te-mping doar la greşeli.

Tihna ta cotidiană
Fi-va astfel mult mai bună,
Fără sprijin de prihană
Ce în bucium răsună.

       9.10.2016