 Teodor EPURE
Teodor EPURE
.
.
.
.
   AUTOPORTRET
          Eram un cireş tânăr şi-nflorit
          Când păsările cerului au îndrăznit
          Să-şi facă cuib pe crengile mele
          Încercând să-şi depene amintirile.
          Târziu, în oglinda nemiloasă-am văzut,
          Un chip cu sufletul îmbătrânit,
          Un bărbat trist şi nehotărât,
          Cu zâmbetul de pe faţă pierit.
         Tinereţea m-a-ndemnat să râd şi să cânt,
         Bătrâneţea a strigat s-o înving
         Doar amintirile adunate
         Dezvăluie adevărul poate.
        Astăzi trăiesc din amintiri,mă odihnesc,
        Nicio lacrimă n-aş putea s-o risipesc,
        Şi dintr-o carte vreau mereu să-nvăţ
        Cum sunt clipele de tristeţe şi răsfăţ.
        Te rog doamne, dă-mi anii-napoi toţi
        Să-mi cresc în pace ai mei strănepoţi,
        Acesta îmi este dorul meu sfânt
        Mai frumos şi mai scump pe-acest pământ.
	
Similare