Teodor EPURE:BĂTRÂNUL SOARE

Teodor EPURE

BĂTRÂNUL SOARE

De când strămoşii noştri-s, dacii şi geţii

Bătrânul soare ne este drumul vieţii,

Luminează cerul cu înflăcărare

Şi se pierde în nesfârşita zare.

Floarea soarelui către el se îndreaptă,

Ţara întreagă de la el aşteaptă

Lumina lui, viaţa să învioreze,

Florile iubirii să ne-nmiresmeze.

Lumina sa coboară cu adevărat,

În cerul inimii noastre îmbujorat,

De necazuri, suferinţe vom scăpa,

Numai când ne bucurăm de lumina sa.

Bătrânul soare-ncălzeşte cu-a sa rază,

Pământul ţării noastre la amiază,

Atunci aud pe câmp combinele vuind

Şi ciocârlii de boabe mereu ţâşnind.

Când lumina lui se va transforma în far

Cu toţii vom primi pâinea vieţii în dar,

E cea mai veche şi curată lumină

De pe bolta cerească sfântă, senină.