Primit pentru publicare: 15 sept. 2017
Autor: D. M. GAFTONEANU
Publicat: 17 sept. 2017
Editor: Ion ISTRATE

PREMIILE CULTURALE ,,STEAUA NORDULUI” 2017

A treia ediție a evenimentului cultural STEAUA NORDULUI Botoșani

Motto: ,,Ţinteşte spre Lună. Chiar dacă nu reuşeşti, vei fi măcar printre stele.” (Les Brown)
Personalitățile nominalizate pentru distincția STEAUA NORDULUI, Botoșani 2017
(articol format standard)

Personalitățile culturale botoșănene nominalizate în urma mai multor sondaje de opinie și discuții publice pentru premiile Societății Culturale STEAUA NORDULUI Botoșani 2017, premii a căror decernare va avea loc în cadrul unui eveniment public festiv ce va fi anunțat în perioada următoare sunt: ing. Nicolae Iosub, col. Florea Macovei, dr. Dan Prodan, ing. Paul-Mircea Iordache, col. dr. Sergiu Balanovici, actrița Petronela Lorena Chiribuță și violonistul Gheorghe Petrescu (ordinea prezentării este una aleatorie). Alegerea acestor deosebiți profesioniști reprezentativi pentru diverse domenii de activitate- literatură, numismatică, teatru, istorie, muzică sau ca militant pro cultura- de către grupul de inițiativă al proiectului ,,STEAUA NORDULUI”, act reparatoriu moral de absolută normalitate, este în strânsă legătură cu ideile cuprinse în manifestul-document intitulat ,,Primăvara culturii românești” sub lozinca ,,Literatura sănătoasă și cultura autentică” și cu inscripționarea de pe aversul medaliei societății unde, alături de siglă, se regăsesc cuvintele ,,DEMNITATE*MUNCĂ*GENEROZITATE” și ,,Per aspera ad astra” – expresie în limba latină din versul 437 al tragediei „Hercule furios” de Seneca și care poate fi tradusă ca: „pe căi anevoioase (se ajunge) la stele” sau: „pe căi aspre către stele”. Cu alte cuvinte, sintetizând prezentarea într-un limbaj colocvial, la aprecierea contribuției individuale la fenomenul cultural și implicit, la selecția celor anterior amintiți au primat:
…Conduita exemplară,
Truda- punem clar accentul,
Dărnicia legendară-
Peste astea trei, talentul!
Nu au fost (prea) bine primite (cu tendință spre deloc!):
…Conduita- de grămadă,
Truda dusă-n derizoriu,
Dărnicia de paradă
Și talentul iluzoriu!
În continuarea logică a primului catren: ,,Sărbătoriților: …Răspândesc în jur lumină,/ Purtători de nume grele/ La ,,Gazeta de vitrină”,/ Șapte aștri… de cinci stele!/” iar, în contrapondere, o nevinovată subliniere umoristică și pentru cel de-al doilea: ,,Iluzii: …Cu orgolii planetare,/ Mulți se vor lune și sori,/ Însă nu-i de-ajuns, se pare,/ Doar să fii… cu capu-n nori!/”. Până una-alta, altfel spus, evident, cu umor, e nevoie de multă ,,Perseverență”: ,,Am șansa mea și nu disper,/ Da, pentru asta simt chemare,/ Să fiu și eu o stea pe cer/, Gândea… un muc de lumânare!”. După o ,,Eclectică: Despre Luceafăr, ce să zic,/ Că-i Eminescu, da, se știe,/ De Steaua Nordului, nimic-/ Nu spun nimic… din modestie!/”, și cu speranța unei continuități în timp a principiilor acestei manifestări de solidaritate culturală, îmi închei pseudo-dizertația versificată cu o nouă ,,dovadă” că nu degeaba se spune despre flori că sunt… cu picioarele (!) pe pământ: ,,Realism: …Ca să nu cumva să supăr/ Și să-mi scrieți… «epitete»,/ Printre «stele» nu mă număr-/ Eu rămân la… «margarete»!/”. Transmitem călduroase felicitări distinșilor nominalizați pentru recunoașterea de ansamblu a unei bune imagini ca vectori de cultură și, de asemenea, respectuoase aprecieri și mulțumiri pentru sprijinul, criticile și/sau sugestiile la configurarea și promovarea evenimentului d-nelor și d-nilor: Cătălin Flutur– primarul municipiului Botoșani, Tamara Ciofu– deputat de Botoșani, Cosmin Andrei- viceprimar al municipiului Botoșani, Ion Istrate – directorul publicației ,,Luceafărul”, ec. Ghe. Ciobanu– pentru sprijinul neprețuit la întocmirea documentației cu fonduri nerambursabile, Mihaela Roman și Mihaela Ursache, îndrumătoarele de proiect de la primărie, dr. Aurel Melniciuc– directorul Muzeului Județean Botoșani, Cornelia Ciobanu– directorul CJCPCT Botoșani, Traian Apetrei– directorul Teatrului ,,Mihai Eminescu”, Cornelia Viziteu– directorul Bibliotecii Județene Botoșani, dr. Lucia Olaru Nenati, Gheorghe Median, Marieta Baciu, Silvia Lazarovici, Maria Baciu, Steliana Băltuță, Victor Teișanu, Cezar Amitroaie, Gică Marițanu, Ana Florescu, Lucica Pârvan, Constantin Adam, Ghe. Burac, Teodor Valenciuc, Cristina și Liviu Șoptelea, Marcel Mănăstireanu, Gruia Cojocaru, Nicolae Iosub, Coriolan Chiricheș, Laurențiu Maftei, George Șpaiuc, Florin Prodan, Ovidiu Chelaru, Maria Moisoiu, Nicolae Sandu, Dan Cristescu, Valerian Petrariu, cât și colegilor de excepție de la cenaclul ,,Ion Pillat” al profesorului Peruț Pârvescu: Gabriel Alexe, Mihai Cornaci, P. M. Iordache, Ghe. Hreapcă, D. Monacu, V. Hrustovici, S. Brânzei, C. Cristescu, R. Dragoș, C. Viziniuc, C. Șoptică și M. Pușcașu. Colajul de șapte portrete de deasupra titlului aparține talentatului pictor Florin Grosu din Botoșani, căruia îi mulțumim în mod special.
În numele grupului de inițiativă al societății culturale,
D.M. Gaftoneanu

NICOLAE IOSUB

Activitate culturală şi expoziţională
    În anul 1973, după finalizarea studiilor universitare, am venit la Botoşani, capitala judeţului în care m-am născut şi am lucrat ca inginer, până la pensionare. Tot de atunci m-am molipsit de  activitatea de colecţionare din domeniul filateliei, numismaticii şi carte veche.
    Tematica eminesciană a fost una dintre cele preferate de mine, Eminescu şi opera sa poetică pasionându-mă în modul cel mai înalt. Am văzut că în viaţa şi activitatea lui Eminescu sunt destul de multe lucruri necunoscute, multe neadevăruri scrise şi m-am apucat să le cercetez şi să lămuresc o parte din ele.
    În calitate de colecţionar am organizat, împreună cu filateliştii şi numismaţii din Botoşani, o serie de manifestări filatelice şi numismatice cum ar fi: Simpozionul şi Expoziţia numismatică ,,Cetatea traco-dacică Stânceşti 2500 ani” în 1986, ca preşedinte al comitetului de organizare; ,,Al IV-lea Simpozion Naţional de Numismatică, Botoşani, 15-17 mai 1987” şi expoziţia dedicată acestui eveniment; Simpozionul şi expoziţia ,,Centenar Eminescu” în 9-11 iunie 1989; Simpozionul şi expoziţia ,,Semicentenar Nicolae Iorga” în 19-21 octombrie 1990, la toate făcând parte din comitetul de organizare al acţiunilor şi editând cataloagele manifestărilor.
    Din anul 1970 şi până în prezent, am organizat şi particip la expoziţiile filatelice şi numismatice, pe 15 ianuarie şi pe 15 iunie ale fiecărui an, dedicate aniversărilor şi comemorărilor lui Mihai Eminescu, editând mai multe materiale filatelice şi numismatice.
     În anul 2003 am înfiinţat ,,Gruparea Colecţionarilor M. Eminescu Botoşani” şi realizez Buletinul Informativ ,,Mihai Eminescu”, destinat celor peste 80 de colecţionari din ţară, ajuns la nr. 46, în care apar studii despre viaţa şi opera lui M. Eminescu, manifestările ce se desfăşoară în ţară, pentru omagierea poetului. Am realizat peste 200 studii, articole şi informări pentru acest buletin, multe din acestea cu caracter numismatic şi documentar.
    Activitate literară
     În anul 2000- ,,Anul Eminescu”- am scos prima carte ,,Eminescu în filatelie” în colaborare cu d-l ing. Coriolan Chiricheş, la Editura AXA Botoşani.
     În anul 2004 am scos cartea cu caracter documentar ,,Mihai Eminescu la Botoşani”, 171 pag., la Editura AXA Botoşani.
     În luna iunie 2010 a ieşit de sub tipar, la Editura Agata Botoşani, o cărticică cu titlul ,,Mănăstirea Agafton, loc de popas şi reculegere pentru Mihai Eminescu”.
    În luna iunie 2011, am tipărit la Editura AXA Botoşani, cartea ,,Data şi locul naşterii lui Mihai Eminescu”, carte care aduce lămuriri cu privire la naşterea Poetului şi locul unde acesta a văzut lumina zilei.
    La 125 de ani de la trecerea în eternitate a Luceafărului poeziei româneşti am tipărit la Editura Axa Botoşani cartea intitulată- MIHAI EMINESCU- Un om, o viaţă, un destin.
    În luna februarie 2016, la împlinirea a 150 de ani de la debutul literar a lui Mihai Eminescu, în revista Familia, cu poezia ,,De-aşi avea”, am realizat tot la Editura AXA Botoşani cartea ,,Mihai Eminescu la Botoşani”, ediţia a doua.
     Am publicat articole despre Eminescu în revistele: ,,Eminescu” realizată de Societatea ,,Sorin Titel” din Timişoara; Revista ,,Vestea” din Mehadia; Revista ,,Septentrion”-Rădăuţi; ziarul ,,Viaţa Botoşanilor”, Revista ,,Luceafărul.net” Botoşani (30 numere consecutive- ,,Pe urmele lui Mihai Eminescu”, unde sunt şi membru al colectivului de redacţie), Revista ,,ARHEU”, editată de Centrul Cultural Eminescu din Bârlad, Revista ,,Origini” a Fundaţiei ,,Origini Carpatice” din Buzău, Revista ,,EMINESCIANA” Bucureşti şi Revista ,,Filatelia”.
      Am editat un CD intitulat ,,Pe urmele lui Mihai Eminescu la Botoşani” realizat cu sprijinul financiar al deputatului Mihai Mălaimare şi Asociaţia Culturală ,,Floare Albastră”, pe 15 iunie 2006.
   Din dragoste pentru Eminescu, mare parte din timp mă ocup cu citirea, cercetarea şi descoperirea unor date noi despre viaţa şi opera lui Eminescu. În viaţa lui Mihai Eminescu sunt încă multe pete albe, multe necunoscute. Eu caut să-mi aduc contribuţia la cercetarea şi clarificarea unor momente din viaţa poetului. Astfel am descoperit că Mihai Eminescu a locuit aproape doi ani de zile la Durneşti, a citit ,,Mărgăritarele” lui Vasile Iuraşcu la Mănăstirea Agafton, a cunoscut fetele lui Stamatopol ce avea moşia în cătunul ,,Mihai Eminescu”, comuna Gorbăneşti, a lucrat cu tatăl său la Dumbrăveni în1864 la întocmirea tabelelor cu ţăranii împroprietăriţi, studiile făcute de Eminescu, lămurirea unor aspecte din perioada de boală, că a fost un pasionat numismat, vânător şi jucător de şah şi multe altele. Materialele mele au caracter documentar. Ca inginer am făcut deduceri logice şi conexiuni cu diferite momente din viaţa lui Eminescu, pentru a lămuri diferite aspecte din viaţa sa.
     Dacă sănătatea îmi va permite, voi continua să scot ,,Buletinul Informativ Eminescu” şi să mai lămuresc unele perioade şi o serie de aspecte din viaţa lui Eminescu.  / Ing. NICOLAE IOSUB

FLOREA MACOVEI

M-am născut în 29.02.1952, în Dorohoi, jud. Botoșani.
Din martie 1990 am fost numit Șef al Casei Armatei Botoșani, denumită ulterior Cercul Militar, funcție pe care am îndeplinit-o pînă la 01.03.2017, când am fost pensionat.
În această perioadă m-am ocupat de managementul culturii în domeniul millitar, educația patriotică a generațiilor de tineri care au trecut prin Garnizoana Botoșani, prin activităti specifice de educație bazate pe cunoașterea istoriei poporului român, a tradițiilor sale militare și a obiectivelor care revin armatei României.
Pentru promovarea culturii în rândul militarilor, am organizat numeroase expuneri, simpozioane, evocări, dezbateri, întâlniri cu diferite personalități, excursii, lansări de carte, expoziții, etc.
Am scris articole la ziare și reviste cu specific militar ca: ,,Observatorul militar”, ,,Viața militară”, ,,Spirit militar modern”, ,,La Datorie”, dar și la publicații civile ca ,,Vatra noastră românească”, ,,Țara de sus”, ,,România eroică”, etc. Sunt secretarul de redacție al revistei ,,Vatra Noastră Românească” și secretarul organizației Botoșani a Uniunii Vatra Românească, membru fondator și membru în Comitetul de conducere al Filialei Botoșani, al Asociației Cultul Eroilor și secretar al Comitetului de Conducere al ANCMRR, organizația ,,General Gheorghe Avramescu” Botosani, asociație în care asigur interfața dintre armată și societatea civilă, legătura dintre pensionarii militari și militarii aflați în activitate./ Col. (r) FLOREA MACOVEI

DĂNUŢ PRODAN   

Data naşterii: 11.04.1961;
Naţionalitatea: română;
Locul  de  activitate: Şcoala  Gimnazială  Nr. 2  Botoşani, Jud. Botoşani, Str. Parcul Tineretului, Nr. 9, Botoşani, CP 710278, tel. 0231 513387 (Secretariat): 0231536898 (Director);
Tipul  / sectorul de activitate: Învăţământ – Educaţie;
Experienţă profesională: 01.09.1985 – în prezent: profesor  I, gr. did. I, doctor în istorie; 08.10.1998-01.05.2008, 01.09.2011-31.08.2012, 01.09.2016 – prezent: director la Şcoala Gimnazială nr. 2 Botoşani;
–    Educaţie şi formare profesională:
– 1981-1985: Învăţământ universitar:  Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie – Filosofie, România; Calificarea obţinută: Profesor de istorie – filosofie (ştiinţe sociale), învăţământ pre-universitar, cu  Diplomă de licenţă in istorie – ştiinţe sociale;  Studii, competenţe şi abilităţi profesionale didactice, educaţionale, formative, comunicaţionale;

–1991-1999: Studii post-universitare doctorale: Doctorat în istorie, specializarea istorie universală – turcologie; calificarea obţinută: Doctor în istorie, specializarea istorie universală – turcologie, cu  diplomă de doctor în istorie – turcologie;
– Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie  – Filosofie, România;
– Studii, competenţe şi abilităţi post – universitare ştiinţifice şi didactice;

– Competenţe dobândite la locul de activitate: o bună cunoaştere a proceselor, fenomenelor, procedeelor şi metodelor  instructiv – educative, formative;
– Competenţe informatice: o bună cunoaştere a instrumentelor  Microsoft Office;
–  Alte competenţe: – ascultarea şi respectarea  partenerului de dialog;
– utilizarea dialogului ca mijloc sigur de comunicare şi de rezolvare a problemelor, provocărilor  şi a sarcinilor de serviciu şi din viaţă;
–   considerarea activităţii de echipă este mijloc de rezolvare a problemelor cu care se confruntă un anumit colectiv;
– considerarea şi asumarea faptului că respectul şi schimbul de informaţii în cadrul echipei de activitate  de proiect sunt indispensabile pentru reuşita proiectului şi pentru progresul instituţiei;

–    Publicaţii: 2 cărţi de autor; 10 cărţi (co-autor, editor, traducător), 110  de contribuţii ştiinţifice (studii, articole, prezentări de carte);
–    Prezentări la seminarii: 30 comunicări  la seminarii, mese  rotunde, emisiuni  radio – TV;
–    Proiecte: conducător / membru al  echipei  de proiect  la  12 proiecte cu tematică diversă educaţională – ştiinţifică;
–   Conferinţe: 60 de comunicări  la simpozioane, congrese, conferinţe  judeţene, regionale, naţionale, internaţionale;
–   Distincţii: „Meritul pentru Învăţământ” – clasa a II-a – Profesor  evidenţiat, 2004; „Gheorghe  Lazăr”, clasa I, 2007; Medalie „Nicolae  Iorga”, 2011; Medalia „Muzeul Brăilei – Carol I” – 2015;Profesor de elită, 2011, 2012; Gradaţie de merit, 1999 – 2016 ;

Afilieri: Membru a 7 organizaţii la nivel naţional cu caracter, ştiinţific, didactic, cultural, politic.

Un program de activitate asumat şi realizat
În cariera mea profesională am desfăşurat activităţi profesionale în diferite direcţii: activităţi didactico – educative  formative preuniversitare şi universitare, cu 32 de serii de elevi şi cu 8 serii de „studenţi”, înscrişi la completare de studii şi la reconversie profesională. În relaţiile educaţionale cu miile de  elevi cu care am colaborat profesional, i-am alfabetizat, educat, format „să înveţe cum să înveţe” în orice moment / împrejurare / eveniment / provocare a vieţii, am contribuit la socializarea, integrarea, profesională, economică, culturală, religioasă etc. a educabililor. În paralel, ca profesor – diriginte, am colaborat fructuos cu familiile elevilor, cu autorităţile publice locale şi centrale, cu alţi parteneri educaţionali (Muzeul Judeţean Botoşani, Biblioteca Judeţeană Botoşani, Protopopiatul Botoşani etc.), ONG-uri, etc.
În paralel, derulez activităţi ştiinţifice – de cercetare în domeniul istoriei românilor, istoriei locale, turcologiei, recenziei – criticii de carte. Ca urmare, au rezultat două cărţi de autor, zece cărţi / periodice de colectiv, cinci cărţi îngrijite, peste 120 de articole, studii, contribuţii, recenzii de carte, semnale editorial, etc., în diferite periodice din ţară şi străinătate.
De multe ori, cele două categorii de activităţi se îmbină benefic pentru partenerii educaţionali                  şi pentru participanţii la evenimente.
O altă categorie de activităţi este cea de popularizare şi de promovare a istoriei locale / naţionale, prin participarea la diferite emisiuni tematice la posturile locale / regionale de radio / TV, în care am prezentat subiecte de istorie a localităţii / zonei Botoşani şi de istorie naţională, cu un impact pozitiv asupra audianţilor / telespectatorilor locali, cu ecourile respective.
În concluzie, o activitate pentru cetăţeni (minori şi majori), în slujba acestora, împreună cu aceştia, pentru atingerea şi satisfacerea intereselor lor educaţionale, ştiinţifice, culturale, relaţionale, comunicaţionale.
O obligaţie profesională, un crez civic, o misiune ştiinţifică, o colaborare şi o relaţionare    multiplă, un obiectiv complex, o finalitate dezirabilă!/ Prof. dr.  D. PRODAN

PAUL-MIRCEA IORDACHE

(auto-biografie romantică selectivă)

La 17 iunie 1945, într-o dimineaţă de duminică, vedeam lumina zilei în satul botoşănean Băluşeni, după ce, cu numai trei luni în urmă, maică-mea se reîntorsese, împreună cu întreaga ei familie, din refugiul de un an, impus de înaintarea armatei roşii sovietice în nordul Moldovei. Taică-meu era director la şcoala din Martalogi-Argeş, unde fusese repartizată tânăra învăţătoare refugiată Elena Purice (împreună cu părinţii ei – Vasile Purice, bunicul meu, fiind primarul liberal al comunei Băluşeni, în perioada interbelică). Aşa am apărut eu, zămislit în zăvoaiele prin care curge Cotmeana şi născut în zona de dealuri a Sitnei. Războiul tocmai se sfârşise, dar începuse cavalcada bolşevizării României. Bunicul de pe mamă s-a prăpădit în primăvara lui 1949, că, altfel,  era căutat pentru deportare. Tot în acel an fatidic, 1949, am fost „trecuţi” la chiaburi, după care ni s-au confiscat ogoarele pentru a se înfiinţa noua G. A. C.

A urmat un şirag de persecuţii, pentru părinţi, dar şi pentru noi, copiii, la şcoală. După moartea lui Stalin, „lupta de clasă” s-a mai potolit, astfel încât, în clasa a patra (1955) mi s-a propus să fiu şi eu pionier. Dar, ce să vezi, în mine crescuse, cu adevărat, un naţionalist; pentru că pe drapelul acela, al pionierilor, era scris: „Pentru cauza lui Lenin şi Stalin fii gata!”, eu am refuzat brutal, sărind peste geam şi fugind acasă. Biata maică-mea avea să tragă consecinţele. Până la urmă am fost şi pionier şi U.T.C.-ist (timpurile se normalizaseră, în acele condiţii).
Între 1959-1963, am urmat cursurile liceului „August Treboniu Laurian” – profesori de înaltă ţinută, tradiţie seculară. Facultatea de Electrotehnică, la Iaşi, între 1963-1968. Dacă adolescenţa liceală a fost marcată de frustrări de tip bacovian, studenţia a fost romantică, dar plină de o muncă austeră, în amfiteatrele şi laboratoarele Politehnicii ieşene. Iaşul era un oraş cultural – teatru, operă, filarmonică –, dar şi istoric, şi asta a contat mult.
Am revenit la Botoşani, ca inginer electrotehnic şi am început munca: de la şantier, trecând prin toate categoriile de instalaţii, cum era şi firesc. În aceste împrejurări, am participat la electrificarea judeţului Botoşani – o etapă istorică. Apoi, între 1975-1978, ajuns şef de lot instalaţii electrice la T.A.G.C.M. Botoşani, am participat la reconstrucţia edilitară a oraşului şi judeţului Botoşani. Acumulând experienţa necesară, am abordat definitiv proiectarea de instalaţii electrice în construcţii, la Institutul de Proiectare Judeţean Botoşani (azi, S.C. „Nord Proiect” S.A.), de unde, în anul 2009, am „ieşit” la pensie. În prezent, activez ca verificator tehnic de proiecte de instalaţii electrice.
Pe parcursul vieţii, publicistica şi poezia au apărut, aş putea spune, spontan, dar ca urmare a unor acumulări. Articole pe teme profesionale sau de atitudine civică mi-au fost publicate în presa vremii. Umplusem şi câteva caiete cu „povestiri”, pentru cele două fetiţe ale mele, dar şi cu poezii pentru… fantasmele ce-mi dădeau târcoale. Aşa au apărut primele două volume („Cioburi de copilărie” – povestiri şi „Năluci întârziate” – poezii), în 2007, la editura „TAIDA”, Iaşi. Au urmat, în 2013, alte două: „Jocul umbrelor” – poeme, şi „Ochiul bufniţei” – micro-poeme. Desigur, această latură este accentuată de frecventarea cenaclului literar „Ion Pillat”.
În paralel, din 1990 şi până în prezent, am avut şansa să fiu martor participant la manifestări de suflet ale neamului românesc: Podul de flori – Prut, 6 mai, 1990; Marea Adunare Naţională – Chişinău, august 1990; Ziua Naţională a României – Alba Iulia, 1 Decembrie, 1990; precum şi multe altele, pe ambele maluri de Prut: de la Cernăuţi, la Chişinău şi Căuşeni, de la Ţebea la Bucureşti, Iaşi ş.a.
Din 2011 conduc redacţia revistei „Vatra Noastră Românească”, periodic trimestrial, ajuns la nr. 47. Din 1990 – de la înfiinţare, fiind unul din membrii fondatori la Botoşani – fac parte din organizaţia cultural-civică „Uniunea Vatra Românească”.
Ajuns şi bunic – am doi nepoţi – pot să afirm şi eu, după obiceiul strămoşilor: am trăit o viaţă în care am clădit o casă, am sădit nişte copaci, am crescut copii şi… am scris o carte. /Ing. PAUL-MIRCEA IORDACHE

SERGIU BALANOVICI

Născut la 5 decembrie 1963, la Botoşani. Studii: Liceul Militar „Ştefan cel Mare”, Câmpulung – Moldovenesc (1982); Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Transmisiuni, Sibiu (1985); Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie (1993). Doctor în istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Facultatea de Istorie (2004).
Funcţia şi locul de muncă: şef Secţie Memorialistică, Muzeul Judeţean Botoşani (din anul 2011).
Activitate profesională: inventarierea, evidenţa, conservarea, cercetarea, completarea şi valorificarea patrimoniului specific memorialisticii, istoriei moderne şi contemporane; organizarea de manifestări ştiinţifice şi culturale (simpozioane, expoziţii, dezbateri, lansări de carte etc.), menite să contribuie la cunoaşterea mai completă a istoriei locale şi naţionale; elaborarea şi publicarea de lucrări ştiinţifice pe teme de istorie militară şi socială, apreciate în mediile de specialitate, dar şi în rândul publicului larg.
Membru în Consiliul Director şi vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” – Filiala Botoşani.
„Cercetarea trecutului rămâne, în mod cert, cel mai complex şi fascinant aspect al activităţii noastre. Nimic nu se compară cu satisfacţia de a descoperi un document inedit, care poate fi, uneori, veriga lipsă dintr-un lanţ de evenimente, iar alteori, punctul de plecare al unor noi direcţii de cercetare”.  /Colonel (r) dr. SERGIU BALANOVICI

PETRONELA LORENA CHIRIBUȚĂ

,,Teatrul are o caracteristică specială: întotdeauna e posibil să o iei de la capăt. În viață acesta e un mit.”

,,… lasă-te călăuzit de aceste lumini și o să auzi respirația spectatorului… pășește spre inima actorului și o să simți aplauzele care i-au încălzit serile… lasă-l în însingurările lui și o să renască… ascultă-l și o să visați împreună…”
A fi actor e o șansă la nemurire- un drum prin diferite destine. Aventura descoperirii acestei profesii unice a început odată cu primii pași ai copilului Petronela Lorena Chiribuță în sala Teatrului ,,Mihai Eminescu” din Botoșani, în calitate de spectator. Fascinația acelei lumi colorate în tușe ireale și-a pus amprenta definitiv pe copilul venit să vadă ,,spectacolul” lumii zugrăvit altfel. Astfel, am pornit cu ,,rucsacul copilariei” în spate spre marea scenă a vieții, dar cu o șansă în plus- puteam trăi mai intens o mulțime de alte vieți (dacă reușeam). A urmat prima probă necâștigată: am căzut la admitere la Universitatea de Arte și am pornit pe un alt drum, Facultatea de Drept (voiam să țin pasul cu realitățile vieții, dar nu m-am regăsit). Drumul meu avea sens unic. Am renunțat dupa 3 ani la Facultatea de Drept și am reușit pe un ultim loc la Universitatea de Arte ,,George Enescu” Iași, profil arta actorului, mânuirea păpușii și a marionetei, o șansă dublă, un start câștigat pe ultima sută de metri și finalizat după 6 ani și cu un masterat în Artele Spectacolului. Ani de descoperiri, autodescoperiri și reinventări după ,,formule speciale” prin care se îmbină adevărul vieții cu fantezia scenică. Finișul acestui drum a fost ca șef de promoție, pornind înspre locul în care puteam să pun în scenă ceea ce acumulasem. Acest loc a fost să fie Teatrul ,,Mihai Eminescu” din Botoșani.

Primele mele roluri au fost ,,întruchipate” în anii de studenție după zile și nopți de insomnie în care anulările sinelui au fost dureroase, dar personajele mele au răsărit unul după altul vii și adevărate. Am fost extrem de norocoasă să am ca formatori profesori extrem de generoși (Emil Coșeru, Natalia Dănăilă, Liliana Vârlan, Dana Coșeru, Ruxandra Bucescu, Ștefan Oprea sau Constantin Paiu). În sufletul meu sălășluiesc personaje ca Zița, Arkadina, Mona sau Katarina. Am debutat la Botoșani în 2003 și de atunci personajele întruchipate au fost o provocare permanentă și au dat forma rațiunii mele de a trăi. Dacă ești atins de aripa îngerului, căutările duc înspre personaj și atunci actorul este personajul. Personajele mele n-au fost o povară, mi-au fost dragi și m-au învățat să trăim împreună; (Peronella din ,,Decameronul”, Fernanda din ,,Un veac de singurătate”, Luluța din ,,Cucoana Chirița”, Veronica Micle din ,,Singurătate”, Îngerul negru din ,,Amadeus”, Christine din ,,Dineu cu proști”, Chira din ,,Bocitoarele vesele”, Zița din  ,,O noapte furtunoasa” … și, în pregătire, Sarmisegetuza din ,,Titanic Vals”… Rolul vieții? Urmează?!

Actorul este un inadaptat, un revoltat, neliniștile și visările sale se decantează sau se realimentează prin personajele prin care actantul se arată lumii. E greu de delimitat unde se oprește rolul și unde începe viața actorului. E un joc de-a râsu‘-plânsu‘.
Bineînțeles că nu-ți poți trăi propria viață în lumea personajelor create. Și totuși personajele trăiesc prin actori, prin trupul și sufletul acestuia. Arzi alături de personaj – viața nu-ți mai aparține, o multiplici, nu o simplifici. E greu să fii Om. Aud adesea formula ,,joci teatru” făcându-se referire la cameleonismul semenilor noștri în relația cu ceilalți. Putem fi actorii sau spectatorii existenței noastre. Fiecare clipă completează destinul individului, jocul vieții și al morții îl conținem. Cine sunt? Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Femeia Petronela Lorena Chiribuță? Mi-e greu să mă autodefinesc, și totuși… sunt un om cu părți luminoase și altele întunecate, extrem de critică cu propria persoană, patimașă alteori, nebănuit de naivă și de nesigură și totuși am învățat să renasc din propria cenușă.
Atunci când nu sunt pe scenă, nu sunt eu. Acolo mă simt liberă, acolo exist, acolo sunt puternică. Ador cercetarea, necunoscutul, științele ezoterice. Mă refugiez adesea în lectură sau mă pierd în ochii blânzi ai prietenilor mei necuvântători sau plec în plimbari lungi printre semeni, alteori îmi prelungesc existența în televiziune ca realizator prezentator (am în palmares 6 formate de emisiuni TV – pe palierul socio-cultural și o emisiune destinată copiilor) unde devin iarăși personaj și-mi ,,exersez” calitățile de bunicuță citindu-le povești copiilor.
În efervescența căutării continue, pe lângă Universitatea Națională Arte – secția arta actorului, am absolvit și secția păpuși-marionete –  un masterat în Artele Spectacolului (regie-scenografie) iar anul acesta un masterat în Management și Antreprenoriat Artistic… în așteptare… un doctorat. … Origini ucrainene și poloneze, primul născut într-o după amiază de octombrie târziu –  într-o familie de oameni simpli dar gospodari, inimoși și iubitori. Firi pătimașe cu existențe tumultoase. Imaginea bunicii mele Maria, blândețea și frumusețea ochilor ei verzi mi-au vrăjit copilăria, puterea ei de sacrificiu s-a transformat în povață de viață. O altă filă a jurnalului meu biografic e scrisă de frații mei, doi la număr, și un reper de stabilitate. Prezentul, un cămin călduros în care echilibrul e reprezentat de un bărbat devotat și răbdător.

Nu-mi place noțiunea de vedetă și cred că aș începe în primul rând cu distrugerea acestei false noțiuni. Vedeta este o construcție a societății actuale definind excentricitățile unui pseudoindivid,  nicidecum consistența spiritului. Creația te unicizează, te evidențiază, te extrage din mulțime, dar te obligă să-i înveți și pe ceilalți să trăiască frumos. Actorul profesor trebuie să aibă discernământul de a extrage din propria experiență ceea ce poate fi de folos altora. Artistul pedagog trebuie să-i învețe lecția modestiei, a generozității, a abandonării propriei vanități. Purificarea individuală e un prim pas spre descoperirea artei actorului. Nu poți fi artist dacă nu ești și Om.
Nu sunt genul de actor care să-și facă proiecții irealizabile, dar sunt deschisă oricărei provocări. Nu mi-am dorit niciodată un anumit rol și nici nu am considerat că trebuie să joc un anumit rol. Teatrul are o caracteristică specială: întotdeauna e posibil să o iei de la capăt. În viață acesta e un mit. Nu putem niciodată să ne întoarcem la ceva… ce-a fost, în teatru tot timpul poți să pleci de la zero. Sunt… în căutarea personajelor.
Culisele… dacă ar putea vorbi, ar descrie câtă emoție îl încearcă pe actor în așteptarea febrilă de dinaintea ridicării cortinei. Culisele-delimitarea lumii reale de mirajul faptului scenic. Spaimele, angoasele, temerile și renunțările, recompunerea și descompunerea eului rămân în culise. Actorul hoinar-supraviețuitor reinventează viața prin mijloace ce aparțin misterelor și mirajelor. Biet cercetător al culiselor vietii (iubește, urăște, ți-e prieten sau iubit). Cu suflet de Sisif, actorul, printre picurii de transpirație și bătăile gongului, rătăcește prin ungherele luminate de luminile rampei.
…mi-e dor de anii în care, ca jurnalist la Ziarul Online Botoșani Necenzurat, am reușit să dau o formă clară într-o analiză atentă a realității cotidiene subiectelor zilei (reușind să performez la nivel de cititori)… fiind un exercițiu eliberator și extrem de lucid./ PETRONELA LORENA CHIRIBUȚĂ- actriță

GHEORGHE PETRESCU

Domnul Gheorghe Petrescu este concert-maestru al orchestrei filarmonicii botosanene de aproape patru decenii (din 1977). Format la şcoala violonistică ieşeană, a marelui pedagog Gheorghe Sârbu, şi la cea de muzică de cameră a violonistului George Hamza, dl Petrescu a adus în filarmonică spiritul profesionalismului autentic şi o înaltă exigenţă în abordarea şi realizarea concertelor simfonice.
Prestaţiile sale violonistice ca şi atitudinea consecventă de respect pentru valoarea artistică i-au asigurat o notorietate binemeritată şi la nivel naţional, aprecierile sale pentru dirijorii sau soliştii invitaţi constituindu-se în adevărate garanţii valorice.
De-a lungul acestei perioade, dl Petrescu nu s-a limitat doar la îndeplinirea cerinţelor de interpret la primul pupitru al orchestrei, asigurând strălucire tehnică şi expresivitate solo-urilor de orchestră – de la preclasicele concerti grossi la celebra „Şeherazadă” de N.A. Rimski-Korsakov – ci a abordat cu acelaşi profesionalism lucrări solistice consacrate ca atare: de la concertele pentru vioară de J. S. Bach, „Anotimpurile” de A. Vivaldi până la Concertul nr. 5 de W. A. Mozart, Concertul în mi minor de F. Mendelssohn-Bartholdy sau Concertul în sol minor de M. Bruch, dar şi piese mai mici însă foarte gustate de public precum: Romanţa în fa major de L. van Beethoven, Meditaţia din opera „Thaïs” de J. Massenet, Baladele pentru vioară de Ciprian Porumbescu şi George Enescu şi altele.
Pentru toate acestea, dl. Petrescu şi-a câştigat un binemeritat prestigiu atât în instituţia noastră, cât şi în rândul publicului.

,,…Când intru pe scenă, uit și de problemele de sănătate, și de necazuri și de datorii.”
Mă voi prezenta succinct, doar câteva cuvinte despre mine… Sunt născut pe malul mării la Constanța, unde am absolvit cursurile Liceului de muzică. Îmi amintesc că undeva prin clasa a VI-a am fost remarcat la o emisiune ,,Nota 10 la muzică” în urma căreia am primit cele mai frumoase recomandări pentru a-mi continua studiile în domeniu.  Am absolvit în anul 1977 Conservatorul din Iași, unde am făcut parte din trupa de atunci a Filarmonicii timp de 4 ani.  Amintiri deosebit de plăcute mi-au rămas de la profesorul Valeriu Papuc, un om de o generozitate cu totul aparte care mi-a influențat pozitiv destinul și față de care am o vie recunoștință, de asemenea, profesorii George Hamza și Ion Baciu. În acest an se împlinesc… da, ei bine, sunt 40 de ani (!) de când mi-am luat repartiția ca profesor la Liceul de muzică și de când am susținut examenul de concertmaistru al Filarmonicii din Botoșani. Muzica mi-a oferit o carieră frumoasă aici, dar, uneori mă încearcă nostalgic gândurile că nu mi-am propus să plec și în străinătate, pentru un timp măcar. Mă consider un om care și-a împlinit o bună parte din ceea ce și-a propus în viață, desigur, există plusuri și minusuri, de unele lucruri îmi amintesc cu plăcere, de altele mă leagă regrete peste cernerea neiertătoare a timpului…/ GHEORGHE PETRESCU- violonist