Teodor EPURE
DACĂ VREI SĂ AFLI…
Mă aflu pe-un vârf de munte
unde bocetele devin cântece
urc mereu în depărtări
caută-mă dragă,în pribegia unei zări !
Pe un munte fără nume,
la o margine de lume,
e un loc anume
unde taurul zăpezii
se topea,
vântul a pagubă fluiera,
aerul greu gemea,
şi tot mă îmbolnăvea,
rid în sânge îmi apărea,
cerul revărsa,
lumină grea,
fluidă,
cu densitate vizibilă
şi-n acest amalgam
eu mă simţeam
un schit de marmură
înconjurat de codrii de aramă.
iar pe cerul nostalgiei mele
mi s-a părut ,
c-a trecut
universul cu tot cu stele
Dar n-am îndrăznit
să călătoresc
pe marele bulgăre al văzduhului
să rămân locuitor al muntelui,
să mă legăn deasupra lumii,
să mă bat cu puterea vântului,
să ştiu cine mă iubeşte
şi cine mă urăşte
Am hotărât doar
să mă opresc
într-un gigantic muzeu păsăresc.
Similare