Primit pentru publicare: 30 oct. 2017
Autor: Marin TOMA
Publicat: 31 oct. 2017
Adaptare și procesare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

Poetul botoșănean D.M. Gaftoneanu din anul de grație 2017

Mi-au atras recent atenția câteva scurte videoclipuri pe net și m-am felicitat în gând pentru inspirația avută acum vreo șase-șapte ani de a fi fost printre primii organizatori de evenimente culturale care au investit încredere, au mizat și l-au promovat public pe poetul  botoșănean în devenire de atunci, D.M. Gaftoneanu. Secvențele imaginilor care păstrează cele trei ediții ale festivității culturale STEAUA NORDULUI  din anii 2015, 2016, 2017, pe lângă cele câteva cărți apărute, mă conving o dată în plus, dacă mai era nevoie, de puterea de muncă, de perseverența și de talentul poetic al unui viitor mare poet.

Vorbesc despre o perioadă teribil de tulbure, când, după modelul politicii, și în cultură tensiunile dintre scriitori și orgoliile erau exacerbate la maxim. Parcă-i revăd și acum privirea nedumerită în fața răutăților născocite de niște trepăduși mânați de sfânta invidie: ,,D-le Toma, ce o fi în mintea lor, ăștia mă confundă probabil, despre cine vorbesc, de fapt?!” Nu, d-le Gaftoneanu, fiți convins că știau ei prea bine ce fac în ticăloșia lor, au văzut în dumneata semnele unui om de excepție iar acest lucru nu vă putea  fi iertat. Să ne fie clar, valoarea stârnește împotriviri și îți atrage insulte de la semenii peste care te ridici, așa este de când lumea și pământul și așa va fi și pe mai departe. Nu se schimbă lucrurile de pe o zi pe alta, doar posteritatea este un judecător obiectiv, uitați-vă la cei de mare calibru din literatura românească, la Eminescu, la Topîrceanu, credeți cumva că floarea denigratorilor de atunci i-a primit cu flori în brațe? Să fim serioși, nici vorbă! Și să nu vă imaginați că va veni repejor vreunul dintre calomniatori să-și ceară scuze cu bun simț sau să-și repare  greșelile. De unde așa ceva, dacă ar face-o, ar demonstra că nu aparțin unei lumi pline de intrigi și de mizerii, ori, în afara acesteia, acești neica nimeni încurcă-lume nu reprezintă nimic. Așa că vor rămâne acolo și vor încerca să ne convingă prin vociferări cu tupeu și cu obrăznicie că sunt și ei niște ,,unii mari” de părerea cărora trebuie să ținem cont, de parcă nici nu se știe cine sunt și nici nu s-ar fi descalificat singuri de cum au deschis gura.

Iată ce scriam în urmă cu cinci ani într-un comentariu public:

Poetul Dorel Mihai Gaftoneanu nu mai poate fi oprit din ascensiunea lui. El şi-a ales greul luptei la baionetă cu lumea perfidă din sfera cultural-politică din Botoşaniul vecin cu apa Siretului iar opera lui va dăinui atâta timp cât unda Siretului o va asculta. Pentru că, da, unda acestui râu reţine cântecul curat popular, folclorul autentic românesc cu grai specific moldovenesc. În şipotele lui, se desluşeşte şi azi Marea Poezie a Eminescului, poetul nepereche… Şi fără teamă de a greşi, de a fi judecat, de la marele nostru poet naţional, acolo, nimeni până acum la Dorel Mihai Gaftoneanu nu a mai doinit, nu a mai glosat, nimeni nu a mai înălţat ode de anvergură. Nimeni nu şi-a mai adus aminte de marii pictori, de sculptorii naţionali, dar de ce nu, şi de marii poeţi ai lumii. Nu-l mai împiedicaţi, nu-i mai staţi în cale. El nu va pierde, stă pe un munte de cultură şi va fi în stare să strivească o tiranie literară, dar nu va strivi „corola de lumini a lumii”.

D-le Dorel Mihai Gaftoneanu, oamenii cu adevărat deosebiți sfințesc locul unde se nasc și trăiesc. Vă stau aproape oricând  aveți nevoie de un îndemn și fiți consecvent pe drumul anevoios către stele pe care mergeți, căci la capătul lui vă așteaptă cununa cu lauri a tuturor  celor care înfruntă  prin cuvântul scris impostura și nedreptatea din viața cetății.

Cu prietenie, Marin Toma- scriitor, Călărași