ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 04 Febr. 2018
Autor: Marin IFRIM
Publicat: 06 Febr. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

Doctor de familie… culturală

   Cum am mai spus, prof. dr. Valeriu Bistriceanu avea charismă, era un bărbat bine, cum se spune, înalt, cu ochi albaștri și, tot timpul, cu un zâmbet deschis pe fața care iradia lumină celestă. Era tolerant și răbdător cu ceilalți, îi înțelegea pe toți, începând de la cei cu mintea scurtă și terminând cu filozofii cei mai sofisticați. Cultura sa era evidentă oricât de discret s-ar fi implicat în dialoguri publice. În fine, dincolo de munca sa de cabinet, în calitate de doctor de familie, domnul Bistriceanu avea în ”custodie” și angajații Bibliotecii Județene ”V. Voiculescu”, cei ai Teatrului ”George Ciprian” și o parte dintre cei ai Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău. Își făcea timp pentru toți pacienții, muncea cu o plăcere tonică, era devotat definitiv profesiei sale atât de respectată pe vremuri și tot atât de marginalizată în prezent. Îmi amintesc cum, cu doar vreo trei luni înainte de dispariția sa, venind vorba despre pensionarea mea, după exact 45 de ani de muncă, i-am spus ce pensie pesimistă am. Nu s-a mirat, m-a rugat să aștept puțin și mi-a adus talonul său de pensie. Am rămas încremenit când am văzut infima sumă trecută pe hârtia aceea standard. O sumă cu vreo 20 de lei (noi) mai mică decât a subsemnatului. Nu-mi amintesc să-l fi auzit vreodată nemulțumit de condiția sa de medic. Statura și cuvintele sale impuneau o personalitate demnă, decentă, plină de compasiune pentru oamenii de rând. Pentru fiul meu Valeriu, domnul doctor era deja un reper încă din timpul vieții. M-a uimit cum, la înmormântarea domnului Bistriceanu, fiul meu a stat aproape nemișcat, precum o sentinelă dând onorul, nu mai puțin de două ore lângă sicriul celui care l-a botezat și i-a lăsat prenumele drept moștenire morală garantată de Cel de Sus. Scriu aceste rânduri și mă duc cu gândul departe de tot, mă gândesc la Înviere! Prin cărțile publicate în timpul vieții, prin actele de caritate făcute din tot sufletul, prin conștiința sa atotcuprinzătoare, doctorul Valeriu Bistriceanu trăiește în mintea și în sufletul celor care l-au cunoscut, inclusiv drept doctor de familie culturală! Domnul să-i binecuvânteze numele!