ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Alin DĂROI
Cenaclul DinOgor

De ce

De ce, mă întreb, dar întrebarea moare
Într-un vârtej de sunet și culori scânteietoare,
Când universul în răutatea lui conspiră
Se nasc planete, un soare suferă și moare…

De ce, dar întrebarea-mi este chin
Extazul agoniei e sublim,
Un teatru prost, un teatru bun
Romanticul de ieri azi e nebun.

De la plus la minus un drum stingher
Când toate-n univers se nasc și pier,
Îmi e sortit, atât mie, cât și ție
Să dansăm nebuni în agonie.

Dar totuși, ce mai pot șopti acum
Când orologiul iarăși e nebun
Și-mi cântă tărăgănat în miez de noapte
Eu sângerez cerneală într-o carte.

Din trupul meu, din sângele-mi fierbinte
Mă descompun, mă recompun
În mii de foi, în poezii asasinate
Când toate-mi desenează chipul tău.

Nu-ți spun că te iubesc, iubirea-i o părere
Ca dulceața-mbătătoare, un pahar cu vin
Prin neguri și prin haosul sublim
Tu îmi ești plăcere, tu îmi ești și chin.