ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Nicolae Vălăreanu Sârbu
POEME
Chiar venind cu lumina
grăbit spre înviere
bucuria-i creştea,
împărţea şi altora prin cuvinte
păstrând în gând iertarea.
Niciodată nu-i prea târziu
să fii cu inima uşoară
la masa cu bucate sfinţite,
preamărind cu iubire
în numele tău şi al mesenilor
pacea întru Domnul.
Şi am muşcat din cuvânt ca dintr-un măr;
gura s-a umplut de aromă,
de vorbele au devenit pline şi crocante,
simţeam cum îţi ajung la inimă
intrând pe sub piele.
Credinţa ce-mi ţinuse apărare
devenise un zid
şi mă iubeai la umbra lui.
Iarna din mine şi vara din tine
nu se anihilează,
se adaugă unor primăveri şi toamne cu rod
ca o lumină în amiaza unor poeme
în care trăieşti logosul sfânt
cu înălţare de suflet.
Dincoace de firea lucrurilor e firea oamenilor
ce respiră realitatea ca pe un adevăr trunchiat,
prinde razele de lumină şi le face mănunchi.
S-a întâmplat cel născut să nu fie din întâmplare.
Cine din cine se trage şi dacă asta e noroc
pe care-l pipăie cu degetele înflorite.
Chiar şi ce-i străin se umple de patimi
cu aromă de mentă şi faţa răcoroasă.
un simbol viclean îmbracă înfăşarea nenăscutului
peste timpul care nu se joacă cu faptele,
nisipul se umple de vânt şi-l orbeşte.
Firea omului dobândeşte întindere şi înţelegere
şi nimeni nu se ascunde după ziduri
dincolo de firea lucrurilor.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania