Noapte de taină Până la coroana cu lauri mai este mult, tu te grăbești, eu nu știu să socotesc pașii. Noaptea mea se dorește să fie de taină, dar nicio noapte nu înclină balanța doar o echilibrează și nu este puțin lucru. Merg mai departe…
La marginea dintre bine și rău M-am dumerit, mi-au crescut colții minții până în afara ei, cred că pot să înțeleg tot cei de ros nu mai fac eforturi, în această societate se așteaptă ocazia, tu trebuie să fii primul care nu iartă altfel orizontul…
Întotdeauna iubirea Mereu lași lucrurile să se scuture, pui în ele porțile deschise ale înțelegerii și drumurile trec odată cu veșnicia sub lumina ca o săgeată în tolba săracului ce așteaptă vindecarea de inimă când inima își cere dreptul puterii. Întotdeauna iubirea mai înaltă decât…
Cu dinți de oase Nopțile mele sunt descărnate, fără căldură, fără iubire și goale. Trăirea mea este o himeră care bântuie prin frunzele tremurate, m-a pătruns și roade cu dinți de oase, nu poate înghiți cum trebuie îi sângerează gura de foame. Bolnavă de întâmplare…
pe străduțele înguste m-am plimbat prin oraș pe străduțele înguste îngerul meu era cu aripile întinse deasupra clădirilor eram cu buzunarele goale dar nu cerșeam de la nimeni palmele parcă nici nu le aveam nu mă ajutau mâinile în schimb le simțeam pe lângă corp…
cu ochii mari am alunecat în spectacolul cromatic de ardezie cu o versatilă duritate elegantă până la uimirea care îmbracă ansamblul construiesc ideea zborului din păsări și o las liberă să taie cerul ca o săgeată desprinsă de pe pământ oamenii privesc cu ochii…
Libertate de spirit Aplecat ca un prinț în lume vibrând în trup libertăți ascunse. În sufletul înalt și nestăpânit a renunțat la orice heraldică, la viața într-o coroană considerând-o închistare. Îmbrățișând tumultul liber fără să se lase de spiritul viu iubește întregul ca și…
Sfârșitul e încă pe drum Cade noaptea în pereții scorojiți și-n odaie niciodată n-a fost singurătate, n-a fost nici tristețe cu lacrimi fără să curgă. Dar ce neliniște apasă în genunchi de nimic nu mai contează înrourând inima pietrei. Doamne, fiorul lăuntric trăirea în…
La cina cea de taină cu țărani Nopție tale rotunde îmi cuprind inima în palme lasată pradă dragostei sălbatice. Zorii mă văd îmbătrânind în cuvinte din rădăcini adânci autohtone, ziua nu mă lasă niciodată singur, să rămân întristat; când seara se urcă în ceruri, la…
Femeia cu tei şi plopi Între noi sunt teii şi plopii lui Eminescu, împreună-s cu soţ, separat fără. Prima dată m-am crezut îndrăgostit apoi m-am trezit melancolic şi singur, n-am putut să mă obişnuiesc. Nu-mi deplâng zilele, te-am intâlnit pe tine femeia necunoscută. O…
Destin ingrat Trec stele prin pălăria destinului nişte gloanţe oarbe, frânturi de poezie, plopi în inima unei femei; fac insuportabil freamătul şi se sinucide. Cine să-i plângă frumuseţea când luceafărul s-a stins pentru totdeauna, iar pământul a consimţit despărţirea ? Nici păsări cu aripi de…
Într-o noapte străină Mă părăsește trist câte o noapte străină și rămân tot mai sărac în dragoste înfocată, aici în dorul atingerii zac printre obiecte ca într-un câmp desțelenit de cuvinte în care semințele așteaptă să iasă la lumină și strălucesc pe malurile verzi…
Întotdeauna iubirea Mereu lași lucrurile să se scuture, pui în ele porțile deschise ale înțelegerii și drumurile trec odată cu veșnicia sub lumina ca o săgeată în tolba săracului ce așteaptă vindecarea de inimă când inima își cere dreptul puterii. Întotdeauna iubirea mai înaltă decât…
Întotdeauna iubirea Mereu lași lucrurile să se scuture, pui în ele porțile deschise ale înțelegerii și drumurile trec odată cu veșnicia sub lumina ca o săgeată în tolba săracului ce așteaptă vindecarea de inimă când inima își cere dreptul puterii. Întotdeauna iubirea mai înaltă decât…
Speranța neagră Cineva și-a uitat visele acasă și plânge, gândurile golite de conținut așteaptă, când pleci prea departe nimic nu te mai apropie stai închis în tine și scoți aburi pe gură numai bucurie nu scoți, doar un amar care face din iubire un…
Mă caut Ochii privesc undeva în gol, un fel de punct fix între axele închipuirii care nu-mi dau niciun fel de satisfacție, ba mai mult sunt rupt de realitatea prezentă. Îmi revin și gândesc clipa cum se pierde, cum rămân închistat în obișnuințe și nu…
Sub pledurile nopții Dorințele îmi încearcă sentimentele, emoțiile absorb iubirea sub piele, și o țin captivă cu patima crudului în curbele trupului. Diminețile se rup din mantia întunericului, smălțuite de lumina care cheamă și vindecă lumea cu nesomnul izvoarelor limpezi băute de curcubeie tinere.…
Să ne iubim, să ne iubim Cu trenul de noapte am despicat straturile de întuneric prin munții de îndoieli și spaime până-n câmpiile sudului, în liniștea spartă rar de câțiva petrecăreți confuzi și murmurul lor înăbușit de gustul sticlelor de vin. Numai somnul patimilor stă…
Ce aud și ce văd în fiecare zi Ca nou născut nu știu niciun cuvânt și nici să aștept nu știu, sunt prea crud indiferent de anotimp sub semnul desenat de lumină. Ochii văd și cresc învățând lumea, sunt păzit de curbele deșertăciunii…
Noaptea se varsă peste viață cu același întuneric pervers, nu mai văd nicio scăpare chiar dacă răstorn ceasul timpului. Sufletul plânge cu lacrimi de înger și aripile s-au frânt, lumea din care vin nu are alte înțelesuri ascunse, curge și ea ca un râu…
Scrisori fără răspuns Prea multe cuvinte alese cu sufletul în scrisorile netrimise și săruturi pătimașe lăsate în cabana din pădurea de zadă unde mă aștepta femeia cu pulpele tari și ochii de izvor, cu nopți de fosfor și stele căzute în lacul cerbilor de chihlimbar…
Cade noaptea în pereții scorojiți și-n odaie niciodată n-a fost singurătate, n-a fost nici tristețe cu lacrimi fără să curgă. Dar ce neliniște apasă în genunchi de nimic nu mai contează înrourând inima pietrei. Doamne, fiorul lăuntric trăirea în afară... rupe din mine bucăți…
Aplecat ca un prinț în lume vibrând în trup libertăți ascunse. În sufletul înalt și nestăpânit a renunțat la orice heraldică, la viața într-o coroană considerând-o închistare. Îmbrățișând tumultul liber fără să se lase de spiritul viu iubește întregul ca și părțile și nu…
Diminețile vin ca femeile în alb Grupez lucrurile după importanță ca un credincios și apoi îmi fac sfânta cruce. Îmi las în așteptare toate durerile, nu mă sperie deloc viitorul și-l întâmpin cu hotărăre și speranță. Deseori aud cântecul păsărilor la fereastra dinspre grădină…
Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 5 (135), Mai 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Previziune Primit pentru publicare: 09 Mai 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat: 10…
Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 5 (135), Mai 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Sânii, căpițe de fân alăturate Primit pentru publicare: 07 Mai 2020 Autor: Nicolae…
Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 5 (135), Mai 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Ziua cu amiaza de foc Primit pentru publicare: 07 Mai 2020 Autor: Nicolae…
Iertare definitivă Noaptea mă mai consolează încă, împart cu tine inima să nu ajungă în beznă, iertarea din suflet este definitivă ca și timpul care trece nepăsător prin ochii tăi triști în oglindă. Mă rotunjesc în cercurile lumii încerc să-mi ocrotesc lumina și-mi caut…
Pe când scriu Coloane cresc în cerurile care se deschid, credința împrumută piele albă de crin respiră înalt iubirea de înger și zboară cu aripi de porumbel. Pe când scriu cu emoție sufletul în cuvinte mâinile capătă amprente divine, lucrurile dobândesc strălucirea gândirii. Iar…
Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Pragul de piatră al amiezii Primit pentru publicare: 30 Apr. 2020 Autor: Nicolae…
Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Primăvară capricioasă Primit pentru publicare: 27 Apr. 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat:…
Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Pelerini de ocazie Primit pentru publicare: 27 Apr. 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU…
Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Într-o seară Primit pentru publicare: 25 Apr. 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat:…
Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Prin ceață nu se vede departe Primit pentru publicare: 23 Apr. 2020 Autor:…
Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Cu inimile sus Primit pentru publicare: 22 Apr. 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU…
Lumina și-a făcut loc în inimi Pomii au înflorit în ochi de apă, când norii se supără pierdem din vedere binefacerile lăsate, imaginea strânge frumosul în grădini apoi îl risipește pe drumuri, dă un alt rost fiecărei clipe care ne scapă. Lumina și-a…
Cu fața spre lumină Din umerii tăi cresc aripi de păsări și sub fiecare piatră cauți cuvinte care nu mă lasă singur. Cu fața spre lumină uit relele lumii și mă adâncesc în amintiri deși sunt destule convulsii, nu-mi pierd cumpătul. Nu mă…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Nu vreau să știu de teamă Întorc drumurile înapoi și mă pregătesc de mers, dar am numai împotriviri . Las în uitare toate suferințele, nu vreau să știu de teamă și nevinovat starea mă intrigă, deseori tristețea are urme vagi…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Singurătate și teamă Într- o lume plină de neguri și umbre moartea se joacă de-a viața și când totul se rupe din punctul nevralgic cade în deșertăciune. Soarta cred că și-a pierdut sămânța în care se crede, să mai răsară. Singurătatea…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Teama se închide în trup Peste tot bântuie mortea, tăișul subțire cu otravă fierbinte se risipește de la om la om. Teama se închide în trup și ochii capătă o privire de ceață, de simt cum se așează praful pe…
nedditat... Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Nichita În cuvintele sale s-a copt regina viilor, pe sub arcuri de triumf trec cohorte de îngeri, toamna nu se mai satură de arome în iubiri de femei înalte cu glezne subțiri, leoaice de pradă. Poemele îi cântă în trâmbițele…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Sufletul fereastră spre cer Să poarte pe umeri, lemn sănătos în care se cioplește durerea, mâna cu dălți ascuțite să încrusteze tot ce se spune despre moarte și viață. În fibră să ardă gândul fierbinte dezlegat de teama negrei preziceri până…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Așteptarea Acum, se lasă la poartă virusul care ucide, teama închide oamenii în casă. Prin toate mijloacele se anunță durere și moarte, nimeni nu știe dacă haosul se va sfârși sau cei care rămân vor trăi în el. Degetele ce scriu…
Virusul păcatului S-a ivit din senin riscul de moarte, timpul trece nepăsător, izolați în case așteptăm, să plece de unde a venit. Viața se teme, totul ne separă înclusiv aerul, nu trebuie să ne atingem, cerul, pământul și ruga singurele ce ne aduc…
Gânduri de primăvară Iarna cu potcoave argintii de gheață Plânge după colțuri cant de despărțire, Șuieră-n tăișuri vântul alb subțire Soarele-și ascunde razele în ceață. Lacrimi plumburii varsă un nor sarcastic Păsări să-nfioare din grăbite triluri, Care joacă farse iernii-n vodeviluri Cu orchestra prinsă-n peisajul…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Noaptea înfige în mine tăișul luminii La fel cu dulcele mierii, vâscos, am tot dorit să-ți gust pătimaș iubirea, dar am rămas așteptând într-o stație nesigură având la piept recele șarpelui puiandru. Sângele meu se grăbea spre inima fierbinte și fără…
needitat.... Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Între iubire și singurătate Ploaia și-a pus amprenta degetelor pe fața nopții adorm de fiecare dată mai repede, visez stele și lună plină cu păduri de argint care se topesc în focul inimii. Iubito, mi se pare că te aprinzi…
Nicolae Vălăreanu Sârbu ESEU Femeia Pentru mine femeia este o creaţia divină cu cele mai perfecte trăsături fizice, cu linii care încântă ochiul şi imaginaţia , face parte din viaţa însăşi, este chiar leagănul ei şi un stimul generator de resurse pentru influienţarea partenerului de…
Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Mamă Primit pentru publicare: 07 Martie 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat: 08…
Cerul se închide în mine Urc nestingherit în pomul toamnei, sunt un copil al fructelor coapte ce se dă în vânt de atâta miros și nu pot să uit că trăiesc printre oameni într-un loc stăpânit de frumos unde porțile soarelui sunt deschise…