Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Articole scrise de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Noapte de taină

Noapte de taină Până la coroana cu lauri mai este mult, tu te grăbești, eu nu știu să socotesc pașii. Noaptea mea se dorește să fie de taină, dar nicio noapte nu înclină balanța doar o echilibrează și nu este puțin lucru. Merg mai departe pe drumul speranței fără să părăsesc corolarul ideii și nici semnele esențiale ale rezultatului, dar nu este atât de important pentru cei...

La marginea dintre bine și rău

La marginea dintre bine și rău M-am dumerit, mi-au crescut colții minții până în afara ei, cred că pot să înțeleg tot cei de ros nu mai fac eforturi, în această societate se așteaptă ocazia, tu trebuie să fii primul care nu iartă altfel orizontul îți rămâne închis și noaptea minții se prelungește dincolo șansa nu tebuie să fie ultima. Sunt la marginea dintre bine și rău, lumea...

Întotdeauna iubirea

Întotdeauna iubirea Mereu lași lucrurile să se scuture, pui în ele porțile deschise ale înțelegerii și drumurile trec odată cu veșnicia sub lumina ca o săgeată în tolba săracului ce așteaptă vindecarea de inimă când inima își cere dreptul puterii. Întotdeauna iubirea mai înaltă decât noi este și în străinătatea cu unghiuri ascuțite de unde își culege sănătatea mierii și...

Cu dinți de oase

Cu dinți de oase Nopțile mele sunt descărnate, fără căldură, fără iubire și goale. Trăirea mea este o himeră care bântuie prin frunzele tremurate, m-a pătruns și roade cu dinți de oase, nu poate înghiți cum trebuie îi sângerează gura de foame. Bolnavă de întâmplare cu noduri în gât vrea să înghită mizeria rămasă la urmă și o părăsește.

pe străduțele înguste

cu ochii mari

cu ochii mari am alunecat în spectacolul cromatic de ardezie cu o versatilă duritate elegantă până la uimirea care îmbracă ansamblul construiesc ideea zborului din păsări și o las liberă să taie cerul ca o săgeată desprinsă de pe pământ oamenii privesc cu ochii mari și capătă întrebări nepuse împart mirarea cu sunetele unui pian atât de odihnitoare în gând prinse în...

Libertate de spirit

Libertate de spirit Aplecat ca un prinț în lume vibrând în trup libertăți ascunse. În sufletul înalt și nestăpânit a renunțat la orice heraldică, la viața într-o coroană considerând-o închistare. Îmbrățișând tumultul liber fără să se lase de spiritul viu iubește întregul ca și părțile și nu se vrea ocrotit. Pune în miezul cuvintelor înțelegerea simplă a fiecăruia, în...

Sfârșitul e încă pe drum

Sfârșitul e încă pe drum Cade noaptea în pereții scorojiți și-n odaie niciodată n-a fost singurătate, n-a fost nici tristețe cu lacrimi fără să curgă. Dar ce neliniște apasă în genunchi de nimic nu mai contează înrourând inima pietrei. Doamne, fiorul lăuntric trăirea în afară… rupe din mine bucăți colțuroase pe care nu vreau să le pierd. Noaptea fuge, scapă...

La cina cea de taină cu țărani

La cina cea de taină cu țărani Nopție tale rotunde îmi cuprind inima în palme lasată pradă dragostei sălbatice. Zorii mă văd îmbătrânind în cuvinte din rădăcini adânci autohtone, ziua nu mă lasă niciodată singur, să rămân întristat; când seara se urcă în ceruri, la cina cea de taină cu țărani. Pe acoperișuri cade lumina și alunecă pe ferestrele oamenilor, pe o uliță...

Femeia cu tei şi plopi

Femeia cu tei şi plopi Între noi sunt teii şi plopii lui Eminescu, împreună-s cu soţ, separat fără. Prima dată m-am crezut îndrăgostit apoi m-am trezit melancolic şi singur, n-am putut să mă obişnuiesc. Nu-mi deplâng zilele, te-am intâlnit pe tine femeia necunoscută. O să stăm sub ei ca de atâtea ori până când se înteţeşte răcoarea ori vântul şi aleile rămân pustii.

Destin ingrat

Destin ingrat Trec stele prin pălăria destinului nişte gloanţe oarbe, frânturi de poezie, plopi în inima unei femei; fac insuportabil freamătul şi se sinucide. Cine să-i plângă frumuseţea când luceafărul s-a stins pentru totdeauna, iar pământul a consimţit despărţirea ? Nici păsări cu aripi de înger, nici porumbei călători nu le mai aduc veşti unul de la altul, aruncaţi ca...

Într-o noapte străină

Într-o noapte străină Mă părăsește trist câte o noapte străină și rămân tot mai sărac în dragoste înfocată, aici în dorul atingerii zac printre obiecte ca într-un câmp desțelenit de cuvinte în care semințele așteaptă să iasă la lumină și strălucesc pe malurile verzi ale cerului unde norocul a rodit în fiecare an. Acum, că ai furat startul în spațiile tăcerii unde...

Întotdeauna iubirea

Speranța neagră

Speranța neagră Cineva și-a uitat visele acasă și plânge, gândurile golite de conținut așteaptă, când pleci prea departe nimic nu te mai apropie stai închis în tine și scoți aburi pe gură numai bucurie nu scoți, doar un amar care face din iubire un chin. E neagră speranța de rezultate palpabile Inima rămâne lovită de însingurare. Nu știu cum am gândit saltul, dar îmi...

Mă caut

Mă caut Ochii privesc undeva în gol, un fel de punct fix între axele închipuirii care nu-mi dau niciun fel de satisfacție, ba mai mult sunt rupt de realitatea prezentă. Îmi revin și gândesc clipa cum se pierde, cum rămân închistat în obișnuințe și nu fac saltul pentru a trăi pe deplin sentimentul care mă cheamă în arenă. Mă analizez repetând cuvintele ce-mi umplu în fiecare...

Sub pledurile nopții

Sub pledurile nopții Dorințele îmi încearcă sentimentele, emoțiile absorb iubirea sub piele, și o țin captivă cu patima crudului în curbele trupului. Diminețile se rup din mantia întunericului, smălțuite de lumina care cheamă și vindecă lumea cu nesomnul izvoarelor limpezi băute de curcubeie tinere. Ziua se-ntoarce cu fața la răsărit, să-i fie amiaza dulce și ademenitoare, nu...

Să ne iubim, să ne iubim

Să ne iubim, să ne iubim Cu trenul de noapte am despicat straturile de întuneric prin munții de îndoieli și spaime până-n câmpiile sudului, în liniștea spartă rar de câțiva petrecăreți confuzi și murmurul lor înăbușit de gustul sticlelor de vin. Numai somnul patimilor stă închis în piept, palmele înoată sub capul greu de căutări când tu cazi peste mine cu pulpele grele și...

Ce aud și ce văd în fiecare zi

Ce aud și ce văd în fiecare zi Ca nou născut nu știu niciun cuvânt și nici să aștept nu știu, sunt prea crud indiferent de anotimp sub semnul desenat de lumină. Ochii văd și cresc învățând lumea, sunt păzit de curbele deșertăciunii și mă vindecă permanent mirarea până omul devine om și vorba cuvânt, iubire nesfârșită ce deschide porțile cerului. Învăț...

Lumea din care vin

Noaptea se varsă peste viață cu același întuneric pervers, nu mai văd nicio scăpare chiar dacă răstorn ceasul timpului. Sufletul plânge cu lacrimi de înger și aripile s-au frânt, lumea din care vin nu are alte înțelesuri ascunse, curge și ea ca un râu ce se pierde în mare și marea la rândul ei are aceeași soartă. Inima e cea care moare pe trepte, dar este din alt aluat. Dacă...

Scrisori fără răspuns

Scrisori fără răspuns Prea multe cuvinte alese cu sufletul în scrisorile netrimise și săruturi pătimașe lăsate în cabana din pădurea de zadă unde mă aștepta femeia cu pulpele tari și ochii de izvor, cu nopți de fosfor și stele căzute în lacul cerbilor de chihlimbar îngropate adânc în amintirile hrănite de păsări, prin care și azi mai trec căprioare prin poienile memoriei și...

Sfârșitul e încă pe drum

Cade noaptea în pereții scorojiți și-n odaie niciodată n-a fost singurătate, n-a fost nici tristețe cu lacrimi fără să curgă. Dar ce neliniște apasă în genunchi de nimic nu mai contează înrourând inima pietrei. Doamne, fiorul lăuntric trăirea în afară… rupe din mine bucăți colțuroase pe care nu vreau să le pierd. Noaptea fuge, scapă din capcana pe care timpul...

Libertate de spirit

Aplecat ca un prinț în lume vibrând în trup libertăți ascunse. În sufletul înalt și nestăpânit a renunțat la orice heraldică, la viața într-o coroană considerând-o închistare. Îmbrățișând tumultul liber fără să se lase de spiritul viu iubește întregul ca și părțile și nu se vrea ocrotit. Pune în miezul cuvintelor înțelegerea simplă a fiecăruia, în timp ce...

Diminețile vin ca femeile în alb

Diminețile vin ca femeile în alb Grupez lucrurile după importanță ca un credincios și apoi îmi fac sfânta cruce. Îmi las în așteptare toate durerile, nu mă sperie deloc viitorul și-l întâmpin cu hotărăre și speranță. Deseori aud cântecul păsărilor la fereastra dinspre grădină unde inima-mi tresaltă odată cu florile. Adierile vântului, zumzetul albinelor mă găsesc...

Previziune

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 5 (135), Mai 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Previziune Primit pentru publicare: 09 Mai 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat: 10 Mai 2020 © Nicolae Vălăreanu Sârbu, © Revista Luceafărul Editor: Ion ISTRATE Previziune Se...

Sânii, căpițe de fân alăturate

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 5 (135), Mai 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Sânii, căpițe de fân alăturate Primit pentru publicare: 07 Mai 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat: 08 Mai 2020 © Nicolae Vălăreanu Sârbu, © Revista Luceafărul Editor: Ion...

Ziua cu amiaza de foc

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 5 (135), Mai 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Ziua cu amiaza de foc Primit pentru publicare: 07 Mai 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat: 07 Mai 2020 © Nicolae Vălăreanu Sârbu, © Revista Luceafărul Editor: Ion ISTRATE Ziua...

Iertare definitivă

Iertare definitivă Noaptea mă mai consolează încă, împart cu tine inima să nu ajungă în beznă, iertarea din suflet este definitivă ca și timpul care trece nepăsător prin ochii tăi triști în oglindă. Mă rotunjesc în cercurile lumii încerc să-mi ocrotesc lumina și-mi caut locul în dragostea care m-a rostuit de la început dincolo de cuvinte, crezul meu este din ce în ce...

Pe când scriu

Pe când scriu Coloane cresc în cerurile care se deschid, credința împrumută piele albă de crin respiră înalt iubirea de înger și zboară cu aripi de porumbel. Pe când scriu cu emoție sufletul în cuvinte mâinile capătă amprente divine, lucrurile dobândesc strălucirea gândirii. Iar când schimbarea se produce și în natură coboară peste lume amenințarea, viitorul are multe...

Pragul de piatră al amiezii

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Pragul de piatră al amiezii Primit pentru publicare: 30 Apr. 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat: 30 Apr. 2020 © Nicolae Vălăreanu Sârbu, © Revista Luceafărul Editor: Ion...

Primăvară capricioasă

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Primăvară capricioasă Primit pentru publicare: 27 Apr. 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat: 29 Apr. 2020 © Nicolae Vălăreanu Sârbu, © Revista Luceafărul Editor: Ion ISTRATE Primăvară...

Pelerini de ocazie

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Pelerini de ocazie Primit pentru publicare: 27 Apr. 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat: 28 Apr. 2020 © Nicolae Vălăreanu Sârbu, © Revista Luceafărul Editor: Ion ISTRATE Pelerini...

Într-o seară

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Într-o seară Primit pentru publicare: 25 Apr. 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat: 26 Apr. 2020 © Nicolae Vălăreanu Sârbu, © Revista Luceafărul Editor: Ion ISTRATE Într-o...

Prin ceață nu se vede departe

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Prin ceață nu se vede departe Primit pentru publicare: 23 Apr. 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat: 24 Apr. 2020 © Nicolae Vălăreanu Sârbu, © Revista Luceafărul Editor:...

Cu inimile sus

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Cu inimile sus Primit pentru publicare: 22 Apr. 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat: 23 Apr. 2020 © Nicolae Vălăreanu Sârbu, © Revista Luceafărul Editor: Ion ISTRATE Cu...

Lumina și-a făcut loc în inimi

Lumina și-a făcut loc în inimi Pomii au înflorit în ochi de apă, când norii se supără pierdem din vedere binefacerile lăsate, imaginea strânge frumosul în grădini apoi îl risipește pe drumuri, dă un alt rost fiecărei clipe care ne scapă. Lumina și-a făcut loc în inimi, ne lasă s-o încălzim , ne unge cu miere vâscoasă și ne pune mir. Cuvintele se rup din memorie și...

Cu fața spre lumină

Cu fața spre lumină Din umerii tăi cresc aripi de păsări și sub fiecare piatră cauți cuvinte care nu mă lasă singur. Cu fața spre lumină uit relele lumii și mă adâncesc în amintiri deși sunt destule convulsii, nu-mi pierd cumpătul. Nu mă dezic de propriile trăiri, nici de groaznicele întâmplări, ele rămân în trecut și îmi dau ochi de vultur pentru un viitor...

Nu vreau să știu de teamă

Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Nu vreau să știu de teamă Întorc drumurile înapoi și mă pregătesc de mers, dar am numai împotriviri . Las în uitare toate suferințele, nu vreau să știu de teamă și nevinovat starea mă intrigă, deseori tristețea are urme vagi care sunt greu de observat, dar sapă în interior adânc. Cerul se cufundă într-o liniște apăsătoare, copacii cu...

Singurătate și teamă

Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Singurătate și teamă Într- o lume plină de neguri și umbre moartea se joacă de-a viața și când totul se rupe din punctul nevralgic cade în deșertăciune. Soarta cred că și-a pierdut sămânța în care se crede, să mai răsară. Singurătatea în care se ascunde teama are trupul copt și pielea de lămâie, fără multă așteptare primăvara din mine...

Teama se închide în trup

Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Teama se închide în trup Peste tot bântuie mortea, tăișul subțire cu otravă fierbinte se risipește de la om la om. Teama se închide în trup și ochii capătă o privire de ceață, de simt cum se așează praful pe cuvinte. Tu rupi armura de taină și îmbraci o ie de in, dar ești mai departe de mine, rămân ca un adaos izolat de lumea din care am...

Nichita

nedditat… Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Nichita În cuvintele sale s-a copt regina viilor, pe sub arcuri de triumf trec cohorte de îngeri, toamna nu se mai satură de arome în iubiri de femei înalte cu glezne subțiri, leoaice de pradă. Poemele îi cântă în trâmbițele veacului nemurirea în harul divin și din cer lumina i se așează pe umeri. Dar Nichita rămâne rodul visării unde...

Sufletul fereastră spre cer

Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Sufletul fereastră spre cer Să poarte pe umeri, lemn sănătos în care se cioplește durerea, mâna cu dălți ascuțite să încrusteze tot ce se spune despre moarte și viață. În fibră să ardă gândul fierbinte dezlegat de teama negrei preziceri până totul se va sfârși luminos. Numai sufletul fereastră spre cer la care sosesc îngerii, să creadă în...

Așteptarea

Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Așteptarea Acum, se lasă la poartă virusul care ucide, teama închide oamenii în casă. Prin toate mijloacele se anunță durere și moarte, nimeni nu știe dacă haosul se va sfârși sau cei care rămân vor trăi în el. Degetele ce scriu cu mâna tremurată ca frunzele plopului, nu știu ce mai pot atinge. Singura șansă e așteptarea, oricum lumea de mâine...

Virusul păcatului

Virusul păcatului S-a ivit din senin riscul de moarte, timpul trece nepăsător, izolați în case așteptăm, să plece de unde a venit. Viața se teme, totul ne separă înclusiv aerul, nu trebuie să ne atingem, cerul, pământul și ruga singurele ce ne aduc lumina ne lasă să o privim pe fereastră. Doamne, mă întreb, cine aruncă peste omenire molima? Sigur nu tu, cred că tot...

Gânduri de primăvară

Gânduri de primăvară Iarna cu potcoave argintii de gheață Plânge după colțuri cant de despărțire, Șuieră-n tăișuri vântul alb subțire Soarele-și ascunde razele în ceață. Lacrimi plumburii varsă un nor sarcastic Păsări să-nfioare din grăbite triluri, Care joacă farse iernii-n vodeviluri Cu orchestra prinsă-n peisajul rustic. Fluturii îndrăzneți ce sfidează timpul Caută...

Noaptea înfige în mine tăișul luminii

Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Noaptea înfige în mine tăișul luminii La fel cu dulcele mierii, vâscos, am tot dorit să-ți gust pătimaș iubirea, dar am rămas așteptând într-o stație nesigură având la piept recele șarpelui puiandru. Sângele meu se grăbea spre inima fierbinte și fără să-mi pierd cumpătul, îndrăzneala cuțitului, trupul dădea pe dinafară nerăbdarea cum...

Între iubire și singurătate

needitat…. Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Între iubire și singurătate Ploaia și-a pus amprenta degetelor pe fața nopții adorm de fiecare dată mai repede, visez stele și lună plină cu păduri de argint care se topesc în focul inimii. Iubito, mi se pare că te aprinzi de atâta căldură și nu știu de ce nu pot veni mai repede, să-ți vindec arșița din trup cu dragostea mea încercată-n...

Femeia

Nicolae Vălăreanu Sârbu ESEU Femeia Pentru mine femeia este o creaţia divină cu cele mai perfecte trăsături fizice, cu linii care încântă ochiul şi imaginaţia , face parte din viaţa însăşi, este chiar leagănul ei şi un stimul generator de resurse pentru influienţarea partenerului de viaţă. Multe femei în spatele unui partener( conducător) mai slab au condus lumea cu tact şi...

Mamă

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020 Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25 ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online) ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit) Director: Ion ISTRATE Mamă Primit pentru publicare: 07 Martie 2020 Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat: 08 Martie 2020 © Nicolae Vălăreanu Sârbu, © Revista Luceafărul Editor: Ion ISTRATE Mamă Mamă...

Cerul se închide în mine

Cerul se închide în mine Urc nestingherit în pomul toamnei, sunt un copil al fructelor coapte ce se dă în vânt de atâta miros și nu pot să uit că trăiesc printre oameni într-un loc stăpânit de frumos unde porțile soarelui sunt deschise pentru orice flămând. Privesc luminos cum fuge întunericul, cerul se închide în mine și aștept să răsară luceafărul ce dă...

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Articole scrise de Nicolae Vălăreanu Sârbu