ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 18 Apr. 2018
Autor: Neculai-Virgil SANDU
Publicat: 20 Apr. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

Cum am mai putea sărbători Actul Marii Uniri

 Au trecut deja 5 (cinci) luni din Anul Centenarului Marii Uniri (1 Decembrie 2017 – 30 aprilie 2018) și nu este încă nimic demn de relevat nici pe plan local și nici la nivel național, în sensul sărbătoririi Marelui Eveniment.

Atât guvernanții cât și ceilalți cu putere de decizie în stat „obosesc” doar prin eforturile lor pentru satisfacerea propriilor interese și tot mai puțin în interesul statului și poporului român. Aș avea un sentiment de reală mândrie că sunt român dacă cineva m-ar contrazice demonstrându-mi că lucrurile stau invers. E drept, că se vorbește, și spune suficient, despre Centenarul Marii Uniri și, cu totul sporadic, mai apar și unele inițiative și foarte puține manifestări cu o oarecare semnificație de semnalat dedicate evenimentului, dar fără acea anvergură cum s-ar cuveni după exemplul altor națiuni. De pildă, n-ar presupune niciun efort efort financiar deosebit pentru comunitățile locale (consilii etc.), ca printr-o Ordonanță de urgență a Guvernului, să fie procurate un număr de steaguri tricolore ale României care să fie predate fiecărei familii pentru a fi arborate, un număr suficient care să asigure cca. 90% dintre gospodării. Am putea demonstra că românismul încă își prețuiește simbolurile sale naționale și că nu suntem cu nimic mai prejos din punct de vedere al patriotismului autentic față de națiunile lumii civilizate.

Cred că se merită măcar o dată la 100 de ani să ne situăm la acea înălțime de care s-ar putea mândri și marii noștri înaintași care au realizat Marea Unire și ar fi și un semn de recunoștință și de cinstire a acestora.