ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Alin DĂROI
Cenaclul DinOgor

Eros Nosferatu

Emanație a gândului, se trezește în noapte
Cu foamea în ochi, din colți, sorbind păcate
Pe sub cer înstelat ca un spectru hoinar,
Pe dealuri rotunde, a nemuririi samsar
Zburând ca liliacul cu focul în măruntaie
Scâncind copios, fiind el însuși văpaie
Prin văi cunoscute cu iarba cea moale
Să-și odihnească tâmpla, ascuns fiind de soare
Din laleaua cea dulce, mângâindu-i petale
Simțind și setea și foamea cea mare,
La izvorul sfânt să îngenuncheze
Din palme să bea, să se întremeze
Nu vrea nimic mai mult, experiența stării
Să se prăbușească arzând în valul uitării
Urlând la lună, la stele, la zei
În spirala plăcerii, pierduți sunt și ei,
El exploratorul semeț în păcate pierdut
Trezit ca din vis, cu foame și dor
Și noaptea străjer al șoaptelor lor
Plutind ca o umbră, ca un uliu planând
Prin camera goală ce-o simte mormânt,
Privind prin ochii ce pot devora
Cu sclipirea galaxiilor în privirea sa
El însuși o gaură neagră flămândă
Absorbind în trupu-i ființa plăpândă
Încolăciți ca liana, în adierea crescândă
Mâini curioase, pe munți alergând
Sărind în hăul crevaselor suple,
Fremătând pe marginea gropii abrupte
Aruncându-se-n hău, cu zâmbet diavolesc
Mi-e sete, mi-e foame, cât de mult te doresc…