ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 28 Apr. 2018
Autor: Marin IFRIM
Despre Ion GHEORGHE
Publicat: 28 Apr. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Ion Gheorghe, în plin pamflet literar…

Am primit un articol incendiar de la Ion Gheorghe, cel mai mare poet român în viață, un ”personaj” excentric precum punctul gramaticii române, inflexibil aș zice. E un text de o duritate firească, justificată. Ion Gheorghe când scrie se simte, ca și alți scriitori, în legitimă apărare. El nu are obsesii, are viziuni limpezi precum cerul de deasupra Voronețului. Am primit textul azi dimineață, sâmbătă, 28 aprilie. înainte de a mă duce la parastasul de un an regretatului dr. Valeriu Bistriceanu, pe adresa Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău, unde își are sediul și administrația revista ”Cartelul metaforelor”. Am purtat plicul în sacou, la piept, prin tot cimitirul. Am conștiința împăcată, Ion Gheorghe nu trebuie refuzat când e vorba de vorbele sale scrise sau citite, mai ales de scriitori mai neînsemnați decât el. Îmi asum publicarea acestui articol, sub coordonatele unui pamflet literar. Îl cunosc prea bine pe acest scriitor cu convingeri păgâne, cu inimă de leu și priviri de vultur neiertător. În alte vremuri, în jurul său ar fi răsărit apostoli. Ion Gheorghe are credința sa de român antediluvian. E vorba de un mare patriot român, nu de cine știe ce naționalist! A avut jaruri și cu ”patriotul” Vadim și cu mulți alții. Ion Gheorghe a rămas același Ion Gheorghe. Imuabil, dar diplomat în sine! Cea mai recentă întâlnire cu domnia sa am avut-o, cum spuneam, pe 23 aprilie, la alegerile Filialei București – Poezie a USR. A luat cuvântul de câteva ori, scurt și răspicat, pe replici! Ceilalți scriitori îl priveau și îl ascultau cu o admirație camuflată. Ca și cum nu care cumva să pară cuiva că cineva ar fi de acord cu stradivariusul lui Ion Gheorghe. Acest mare poet și-a câștigat dreptul de a-și iubi propria-i țară, nu l-a cerșit prin alegeri electorale trucate. Dacă nici el nu ar avea dreptul să zică și să scrie ce vrea, atunci trebuie să tragem apa, să stingem lumina, să închidem ușa și să devenim alți cetățeni în alte țări fără suflet. Pe 23 aprilie a fost ziua ”Sf. Gheorghe”. Sfântul care a ucis balaurul. Nu am avut timp să-i urez poetului nici măcar uzualul ”la mulți ani”. O fac acum, publicând acest text al său cu înalt grad de seismicitate. Nu vreau polemică. Vreau să respect opinia unui intelectual român de elită, deasupra elitei. Articolul său e programat pentru prima apariție a revistei noastre. Tot azi, trebuia să fiu prezent la o lansare de carte semnată de Dumitru K. Negoiță și să mă întâlnesc cu dl. prof. Stelian Grigore. N-a fost să fie. Azi a fost și ziua colegei mele de redacție Irina Mirică. Nu m-am putut rupe în 14.  Cu gânduri bune!