ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 18 Mai 2018
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 18 Mai 2018
Editor: Ion ISTRATE

Ne iubim călăii. Plătim să le fie lor bine. Halal !…

Televizorul nu are ”semnal”. Calculatorul îmi dă un mesaj rece, cinic, indiferent: ”No Internet access”. Telefonul firmei de cablu îmi tot spune ce ”taste” să apăs, pentru ca, mai ceva ca la Loto 6/49,  să am norocul de a câștiga vocea vreunei tanti căreia să mă vait. Bătaie de joc! Plătim ca să ni se întoarcă spatele. Să fim ”tromboniți”. Mă tot bântuie gândul să renunț la televizor, la calculator, telefon mobil, curent electric (am un felinar în casă, de vreo câțiva ani, iar lumânări se găsesc din belșug și pentru morți și pentru vii), gaze și alte utilități de care am devenit dependent. Din păcate, locuiesc la bloc și nu pot căra lemne sau cărbuni chiar dacă în apartament ar fi loc și de o sobă cu plită. Mi se umple cutia poștală cu facturi, care mai de care mai scorțoasă în cifre. Să ne trăiască firmele furnizoare de ”servicii”. Au ajuns la atâta lene față de clienți încât nici nu vor să ne mai vadă mutrele, impunându-ne să plătim totul ”de la distanță”, prin carduri sau Internet. Am ajuns niște cifre, precum deținuții din lagărele de odinioară. Din când în când primim câte o scrisorică șablon, în care suntem apelați cu tot respectul: ”Stimate client”. Câte un text în care ni se explică totul în așa fel încât să nu pricepem mai nimic. Există o ”Protecție a Consumatorului”. Doar există. La nevoie, se (pre)face că există! Pe taxele și impozitele noastre. Nu am auzit ca, această ”Protecție…”, să verifice sesizările cetățenilor direct la cei care ne oferă utilități/servicii subdezvoltate. Vor găsi acolo destule reclamații. Omul de rând nu are timp să se ducă la sediul ”Protecției…”, iar ”Protecția…”  e sedentară. Cum se pot descurca bătrânii singuri, la 80-90 de ani, cu aceste metode de plată electronică? Suntem o populație abuzată. Nu numai de aceste firme ciudate, ci și de Stat, de ”organele” acestuia. Suntem ”excesați”. Nu sunt vreun nostalgic întârziat, însă fostul Pe Cer E, nu permitea așa ceva. Trăim din prelungirea analfabetă la apogeu a fostului partid unic. Ne bucurăm că trăim și atât. Nu știm să ne fericim. Ne iubim călăii. Plătim să le fie lor bine. Halal!…